Top 10 Obiective turistice în Brașov și împrejurimi pe care să le vizitezi

Brașov este municipiul de reședință al județului cu același nume, format din localitățile componente Brașov (reședința) și Poiana Brașov. Potrivit recensământului din 2011, are o populație de 253.200 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară (totuși în scădere în ultimele două decenii din cauza exodului sașilor și a reducerii activității industriale).

Fiind situat chiar în mijlocul României, Brașovul este accesibil cu orice mijloc de transport din toate colțurile țării. Este important, totuși, să ținem cont că în weekenduri și de Sarbători, pot să apară blocaje ale traficului rutier pe Valea Prahovei.

Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.

Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, ce se ținea aproape în fiecare an în centrul orașului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Thomas Anders, Toto Cutugno, Tom Jones, Coolio, Ray Charles, Pink, Kylie Minogue sau Christina Aguilera.

Stațiunea de iarnă Poiana Brașov se află la 12 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Municipiul Brașov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice și înfloritoare centre turistice din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive.

Dacă ajungi în Brașov, atunci trebuie să îți completezi lista de obiective turistice și cu următoarele locații. Din fericire, indiferent de anotimp, orașul Brașov oferă o mulțime de oportunități de relaxare și distracție. Iată top 10 cele mai importante obiective turistice în Brașov și împrejurimi pe care trebuie să le vezi.

Biserica Neagră – simbolul orașului Brașov

Biserica Neagră poartă această denumire deoarece în anul 1689 în urma unui incendiu care a cuprins tot orașul, o mare parte din biserică a luat foc. La început lăcașul a purtat denumirea de hramul Sfintei Maria, dar ulterior a fost acceptată această nouă denumire.

Biserica Neagră este una dintre cele mai reprezentative construcţii de factură gotică din ţara noastră, ridicarea ei fiind realizată în secolele XIV-XV. Este considerată cea mai mare biserică din România, fiind şi cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei.

În momentul inaugurării a primit titlul de „Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol”, adică de la de la domul Sf. Ştefan din Viena până la Hagia Sophia din actualul Istanbul.

Edificiul măsoară 89 de metri lungime și 38 de metri lățime, dimensiunile sale considerabile permiţând participarea la slujbe pentru circa 5.000 de persoane.

Biserica Neagră este unul dintre obiectivele turistice reprezentative ale oraşului Braşov, este sediul parohiei Bisericii Evanghelice C.A. din România şi deţine câteva recorduri remarcabile: aici se află Orga Buchholz, construită în perioada romantismului timpuriu, cea mai mare orgă mecanică din România; tot aici se află a doua cea mai mare colecţie de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI, iar turnul bisericii adăposteşte cel mai mare clopot mobil din România, cu o greutate de circa 6.000 kg.

Biserica Neagră de astăzi se înalță pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea, distrusă în marea invazie tătară din 1241. Construcția actuală a început în anul 1383, când Brașovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală și economică puternică, fiind cel mai însemnat oraș comercial și industrial la granița Transilvaniei cu Țara Românească. Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcție a bisericii, orașul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificațiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporții în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălțimea intenționată.

În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică-luterană în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiași mișcări s-au îndepărtat și altarele secundare.

De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins și biserica parohială, distrugând acoperișul și mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit și galeriile pentru ca biserica să poată face față numărului tot mai mare de enoriași care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare.

Între anii 1836 și 1839, firma berlineză Buchholz înalță pe galeria vestică o orgă nouă de dimesiuni mari (aproximativ 4000 de tuburi, 4 manuale cu câte 56 de taste și un pedalier cu 27 de taste, 76 de registre și dispune de 63 de registre sonore). A fost inaugurată la 17 aprilie 1839, organist fiind chiar Carl August Buchholz care a prezentat improvizații și cantate ale compozitorilor Friedrich Schneider și Johann Lucas Hedwig.

Orga se încadrează în categoria orgilor baroce și a supraviețuit perioada de la construcțit pînă în prezent aproape neschimbată.

Între 1865 și 1866, firma vieneză Schönthaler ridică altarul neogotic după planurile inginerului din localitate, Peter Bartesch, și realizează stranele din cor. În anul 1898, statuia lui Honterus se amplasează în fața turnului sudic, în amintirea reformatorului transilvănean. După Primul Război Mondial, galeria pentru orgă a fost extinsă și s-a consolidat bolta corului.

Din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului.

Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a unui hexadecagon. Trei perechi de coloane îl împart în trei nave de înălțime egală. Pe latura sudică se află o intrare mică, destinată inițial preoțior, iar pe latura nordică a corului se găsește sacristia. Exteriorul corului este susținut de 15 contraforturi, pe fiecare dintre ele fiind ridicată câte o statuetă sub un baldachin.

Naosul este format din trei nave de înălțime egală și este împărțit de cele cinci perechi de coloane în șase travee. În navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii acestora, se găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria orgii. Naosul are patru portale, iar cel sudic conduce mai întâi într-un vestibul.
Exteriorul Bisericii Negre

Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii. Deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn. Portalul principal al bisericii se află pe latura sudică și este îmbogățit cu sculpturi ornamentale.

Zidurile exterioare și vârfurile bolților au 21 m înălțime. Coama acoperișului aparținând naosului se ridică la 42 m, iar cel al corului la aproximativ 38 m.

Partea turnului are 30 m, iar în exterior, între cele două scări în spirală, măsoară 31 m.

Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m², iar blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 m³. Suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 m². Biserica Neagră se află la 589 m deasupra nivelului marii.

Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale ci și prin alte lucruri: astfel, în clopotniță se află cel mai mare clopot din spațiul românesc, un clopot din bronz care cântărește 6 tone. Corul susținut de contraforți exteriori decorați cu edicole care adăpostesc statui de sfinți constituie unul din puținele exemple de acest tip din Transilvania.

Satul Viscri – satul prințului Charles

Viscri a devenit cunoscut în întreaga Europă după ce prinţul Charles a cumpărat o casă aici în 1996 şi a vorbit în multe interviuri depsre frumuseţile acestei destinații turistice din Transilvania.

Satul lui Charles, cum este cunoscut acum Viscri, este vizitat anual de peste 15.000 de turişti, majoritatea străini. Viscri a fost trecut pe harta mondială a satelor tradiţionale din lume, aflându-se în patrimoniul UNESCO.

Izolarea, dar şi absenţa altor ocupaţii în afară de agricultură, au făcut ca pe la sfârşitul anilor ‘90 să apară proiectul Şosete din lână naturala din Viscri. Şosetele croşetate din vechi pulovere de lână de către femeile din sat erau la început date în schimbul alimentelor (zahăr, ulei sau pâine).

Ţărăncile tricotează aproximativ 10.000 de perechi de şosete, mănuşi, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă care ajung la depozitul central din Naumburg Germania, de unde se vând în toată ţara.

Putem spune cu certitudine că faptul că Printul Charles deţine o casă în Viscri a aşezat aceasta localitate pe harta Europei.

În toamna lui 2012, localnicii au lansat dulceaţa de Viscri care costă 365 de euro borcanul. Acesta se vinde la pachet cu un săculeţ şi o linguriţă de argint. Marea lansare a avut loc la Paris. Reţeta este secretă, dar este o dulceaţă făcută din fructe de pădure, iar prezentarea este una pentru produse de lux.

În Viscri mai dăinuie, bine conservată, una dintre cele mai pitorești cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII.

Coloniștii germani au găsit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mică capelă. Aceasta era construită din calcar alb-verzui, avea formă rectangulară, cu absidă semicirculară spre răsărit, iar unicele podoabe erau pietrele cubice ecarisate ce formau colțurile sălii și începutul absidei, o arcadă semicirculară a intrării sudice. Sala avea un tavan plat, absida o semicalotă (lungimea capelei era de 13, 5 m, a sălii de 9, 80 m, lățimea sălii în vest de 7, 8 m și în est de 8 m).

Ar fi vorba despre componente primitive, incluse în actualul ansamblu al bisericii fortificate. A fost construită din piatră de râu şi de nisip. Din donjon nu mai avem decât fundaţiile şi componente din elevaţie, peste care s-a ridicat, la mijlocul sec. al XVII-lea, o clopotniţă nouă.

Biserica gotică a dobândit coridoare de tragere sub cornişa acoperişului, pe ambele componente majore (altar şi navă). Nava a fost unită cu vechiul donjon, care, la rândul său, a fost supraînălţat până la cinci nivele. Şi turnul posedă o galerie de coronament, din lemn.

Din anul 1999, ansamblul este protejat de o calificare a UNESCO.

Dacă îți plac satele săsești, poți vizita și Biertan și biserica fortificată de acolo

Castelul Bran – cunoscut și drept Castelul lui Dracula

La 30 de km de Brașov, situat în Pasul Bran-Rucăr, vei putea vizita unul dintre cele mai spectaculoase obiective turistice. Castelul Bran are în spate o mulțime de mistere fascinante și o istorie foarte interesantă.

Inițial, Castelul Bran a fost o cetate militară de apărare având la bază forma unui patrulater neregulat. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de sud (în 1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen), construirea unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886, acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă.

Cetatea a fost transformată în reședință regală în anul 1920, odată cu intrarea în proprietatea reginei Maria, iar în perioada 1920 – 1929 s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei la 17 noiembrie 1377 în Zvolen le confirmă sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a ridica o nouă cetate de piatră la Bran. Cu această ocazie, regele le promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr la Bran.

Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea îi este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.

În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.

La 1 decembrie 1920, din inițiativa primarului Karl Ernst Schnell, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. La moartea reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg. După 1948 Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.

În prezent, în muzeul de patru etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesa Ileana.

În anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii principesei Ileana, de la care castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului.

Castelul Bran are o istorie de peste şase secole, dar toată lumea îl cunoaşte ca şi Castelul lui Dracula. De-a lungul timpului, legendele au fost mai puternice decât istoria, iar sute de mii de străini vin anul la Bran să-l caute pe Dracula.

Branul a primit titulatura de Castelului lui Dracula în urmă cu mai bine de 30 de ani. Se spune că un grup de turişti americani a venit în căutatea lui Dracula după ce au văzut filmele realizate după romanul lui Bram Stoker. Au mers în toată Transilvania şi au ajuns şi la Bran. Aici au văzut castelul care semăna bine cu cel din cartea lui Bram Stoker. Aşa a devenit Branul Castelului lui Dracula deşi Vlad Ţepeş nu a pus niciodată piciorul în castel.

Prima Școală Românească – cel mai frumos muzeu din Brașov

În interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Scheii Brașovului vei regăsi Prima Școală Românească. Clădirea este un obiectiv turistic deoarece aici au avut loc primele cursuri de limba română, în anul 1583 și tot aici s-au tipărit primele cărți de limba română.

Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric. În prezent edificiul adăpostește „Muzeul Prima Școală Românească”, sub conducerea filologului Vasile Oltean.

Construită în 1495 cladirea muzeului păstrează elementele stilului baroc de la modificările care i-au fost aduse în anii 1760. Complexul muzeal este format din mai multe sali si clădiri: Sala de clasă „Anton Pann”, Sala „Diaconul Coresi”, Sala „Cartea şi Cărturarii braşoveni”, Sala „Cartea, factor de unitate naţională”, Sala cu vatră, Biserica „Sf. Nicolae”, Muzeul „Ex-libris”, Muzeul „Junii braşoveni”, Muzeul „Tudor Ciortea”

Cele aproximativ 4.000 de cărți vechi și peste 30.000 de documente, precum și numeroasele obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaștere a adevărului care se derula istoric pe aceste meleaguri. Curioșii pot vizita la „Muzeul Prima Școală Românească” mai multe încăperi:

Sala „Anton Pann”

„Dac-am cetit, bine am ispitit și socotit și am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează și întăresc cu Scriptura sfântă și mie tare plăcură și am scris cu tipariul voao fraților românilor să vă fie pre învățătură!”. (Diaconul Coresi)

Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi și colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Șerban Coresi, Toma, protopopii Iane și Mihai ș.a.) au realizat cele dintâi cărți de circulație în limba română, făcând posibilă biruința definitivă a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințind astfel unitatea spirituală a acestui popor.

Dintre exponatele acestei săli menționăm: „Cazania a II-a” („Cartea românească cu învățătură”) tradusă în Șchei de protopopii Iane și Mihai; „Psaltirea”, „Sbornicul”, „Octoihul” ș.a. Aceste cărți au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga „întâiul mare poem al unui neam”.

Sala „Cartea, factor de unitate națională”

În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi diferite, cartea și limba ei română a ținut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: „Biblia de la București” (1688), „Cazania lui Varlaam” (1643), „Îndreptarea legii de la Târgoviște” (1652), un „Tetraevanghel” miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, manuscrise de înțelepciune creștină din secolul al XV-lea, cărțile Școlii Ardelene („Lexiconul de la Buda”, „Istoria pentru începutul românilor în Dachia” și „Ortografia română” ale lui Petru Maior ș.a.).

Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești.

Sala „Cartea și cărturari brașoveni”

Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: „Omiliarul” din secolele XI-XII, „Molitvelnicul popei Bratu”, „Cronica protopopului Radu Tempea II”, „Parimiarul protopopului Vasile”, alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului „Andrei Șaguna”, realizate de Mișu Pop, precum și opereta „Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu.

Sala „Cu Vatră”

Un mic colț etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă și obiecte casnice specifice Șcheiului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoașterea tradițiilor locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Șcheiului în perioada medievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților, care își durau o biografie aparte, fiind nevoiți să reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri față de iconarii locali, care se înscriu între marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz, Făgăraș ș.a.

Cetatea Râșnov – cea mai veche cetate din orașul Râșnov

Cetatea Râșnov, ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, este un obiectiv turistic în care vei vedea unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.

În partea superioară a Țării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg.
Vedere asupra orașului Râșnov și a ruinelor cetații

Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.

Înfățișarea cetății a cunoscut până în prezent numeroase modificări. Imaginea contemporană totuși păstrează elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusă. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafață; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cărămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere și unul poligonal.

Accesul în cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintă înconjurată de un zid de piatră, aflată în prezent în ruină, având în extremitatea de răsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m.

Zidurile dinspre vest – nord și est erau apărate de o galerie continuă din 2 anteforturi și 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatră, spre deosebire de cetatea propriu–zisă unde întâlnim și cărămida.

Cetatea are douǎ curți: exterioară și interioarǎ.

În curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite.

În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: „a școlii”, „a preotului”, etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicatǎ o capelă ale cǎrei ziduri se mai vǎd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost “a doua vatră a Râșnovului”.

În prezent, turiștii mai pot vizita în interiorul cetății și muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocǎ, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și cateva obiecte neobisnuite secolului nostru, și anume, o mască de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor.

În casele ocupate de vechii locuitorii ai Râșnovului, cu secole în urmă, s-au amenajat buticuri de unde turiștii pot achiziționa diferite suveniruri. În centrul cetății a mai fost amenajat și un bar-terasă, unde turiștii se pot odihni după lunga plimbare printre ruine. Trebuie sǎ amintim și de tirul cu arc, unde doritorii își pot exersa priceperea și precizia.

În iulie 2001, aici a fost descoperit un tezaur care a zăcut ascuns mai bine de 400 de ani lângă unul dintre turnurile de piatră de la intrarea în cetate. Comoara constă în cuțite, catarame, inele pentru harnașamente, vârfuri de săgeți și de arbaletă, piese de uz comun, un compas, un vârf de burghiu, piese de la sobe din ceramică, un ac de păr sau de pălărie din argint aurit cu montură de piatră semiprețioasă.

În 2002, zona Râșnovului ajungea celebră după ce regizorii americani au ales să filmeze pelicula „Cold Mountain”, în care protagoniști au fost Jude Law și Nicole Kidman și care a fost premiată chiar cu un Oscar. O parte dintre scene au fost trase și la cetatea țărănească.

Îți recomandăm și câteva trasee montane usoare, în apropiere de Brașov

Strada Sforii – cea mai îngustă stradă din Europa

Strada Sforii a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale orașului Brașov.

Strada Sforii este localizată în municipiul Brașov, România, între străzile Cerbului și Poarta Șchei. Existența ei este atestată în documentele din secolul al XVII-lea ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor.

Lățimea Străzii Sforii variază între 1,11 și 1,35 m, ceea ce îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a orașului Brașov. Strada Sforii, cu o lungime de 80 metri, reflectă tendințele de urbanizare a Brașovului medieval.

Strada Sforii este recunoscută pe plan mondial drept cea de a treia cea mai îngustă stradă a Europei (după Spreuerhofstraße din Germania care are o lățime cuprinsă între 31 și 50 cm și Parliament Street din Anglia cu o lățime aproximativă de 122 cm) și are o vechime de cateva secole.

În vremea comuniştilor, dar şi după anii ’90 strada a fost lăsată de izbelişte. Primele renovări la strada Sforii au avut loc în 1998, cu sprijinul unui sportiv braşovean revenit acasă din America.

Dan Oprea, nemuţumit de cum arăta străduţa, a reuşit să obţină o finanţare de 8.000 de euro pentru a schimba puţin aspectul străduţei. Marea transformare a străzii de la un simplu gang îngust la o atracţie turistică veritabilă a venit în 2003.

Atunci a fost schimbat pavajul şi s-au refăcut pereţii clădirilor. Strada şi-a recăpătat farmecul de odinioară şi datorită felinarelor care arată exact ca cele de acum 100 de ani. Lămpaşele folosite acum au fost comandate după modelul celor existente la muzeu, singura diferenţă fiind aceea că azi nu mai funcţionează cu gaz.

Imediat după reabilitare, străduţa a fost intens promovată şi inclusă la târgurile de turism. A primit chiar şi o stea în Ghidul de Turism Michelin, semn că este unul dintre obiectivele turistice din Brașov care merită vizitat.

Piața Sfatului – cel mai vizitat loc din Brașov

Dacă ajungi în Brașov nu ai cum să ratezi o plimbare în Piața Sfatului. Este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice și datorită faptului că aici sunt organizate foarte des evenimente artistice, culturale, concerte în aer liber, târguri, etc.

Piața a fost însă construită în anul 1420 și în incinta ei se afla primăria orașului, având sediul în Casa Sfatului, ce a fost transformată mai târziu în muzeu de istorie. Evenimentele importante se desfășurau în piața încăpătoare, aici fiind judecate și vrăjitoarelor, cărora li se aplicau pedepse publice, urmărite cu mare interes de comunitate.

Piața Sfatului era, în Evul Mediu, locul în care în Brașov se organizau târguri atât pentru negustorii sași și maghiari cât și pentru cei veniți din România. Se ajungea în piață prin strada Vămii (actuala Mureșenilor), iar lângă stradă erau vămuite mărfurile.

Casa Sfatului din centrul pieței, era locul unde fiecare negustor trebuia să-și așeze marfa, iar funcționarii orașului se asigurau ca aceste locuri sa fie respectate. Din aceste motive, în anul 1520 piața a fost atestată documentar ca târg.

Piața Sfatului este în inima orașului Brașov și oferă o priveliște superbă. Clădirile modernizate dar pline de istorie, fântâna arteziană, și băncuțele te îndeamnă să faci un popas și să îți faci un plan de „atac” pentru vizitarea orașului.

Dintre clădirile de pe piață putem aminti Casa Sfatului, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Casa Negustorilor, Casa Filstich-Plecker, Casa Mureșenilor, Muzeul Civilizației Urbane Brașov. În apropierea pieței se află Biserica Neagră.

Piața Sfatului este probabil cel mai cunoscut și vizitat loc al Brașovului, unde sunt organizate diverse evenimente cultural artistice, concerte în aer liber ca „Cerbul de Aur”, etc.

În cadrul unui proiect finanțat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI), în Piața Sfatului din Brașov s-a montat o antenă de internet, care permite accesul gratuit prin wireless.

Trecerea anilor au lăsat o amprentă puternică asupra înfățisării pieței ce a suferit transformări majore. În zilele noastre, piața abundă de cafenele cochete, hoteluri luxoase, restaurante și magazine pline de suveniruri. Fiind considerată punctul de plecare spre cele mai importante obiective turistice ale orașului, Piața Sfatului este cu siguranța un loc pe care trebuie să îl bifezi.

Vezi informatii despre statiuni montane din Romania!

Muntele Tâmpa – rezervație naturală a României

Muntele Tâmpa este unul dintre obiectivele turistice principale ale orașului Brașov.

Tâmpa este un munte care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaților Orientali (mai precis în Carpații de Curbură) și înconjurat aproape în totalitate de municipiul Brașov.

Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase formate în urma procesului de încrețire a scoarței terestre. Înălțimea maximă atinsă este de 960m (după unele surse 995m), la aproape 400m deasupra orașului. Mare parte a sa (150 ha) este instituită ca rezervație naturală de tip florisitc, faunistic și peisagistic.

Aceasta a fost înființată în anul 1980, urmând ca apoi, prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, să fie declarată arie protejată de interes național. La baza desemnării acesteia se află mai multe specii de animale (urși, râși, lupi, fluturi – 35% din totalul speciilor din țara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) protejate la nivel european.

Muntele Tâmpa este supranumit și Raiul fluturilor. Muntele Tâmpa este cunoscut şi pentru florile rare ca pot fi văzute aici, dar şi pentru multitudinea de specii de fluturi. Aici au fost consemnate pentru prima dată două specii de plante ce trăiesc numai în România: crucea voinicului şi obsiga bârsană. De asemenea, pe Muntele Tâmpa s-au descoperit aproape 35% din totalul speciilor de fluturi din ţară. Lunile iulie şi august sunt cele mai indicate dacă vreţi să admiraţi miile de fluturi care de care mai coloraţi.

Tâmpa nu este doar un simbol natural al orașului, ci și unul încărcat de legende care circulă și în ziua de astăzi.

Legendele de pe muntele Tâmpa:

Lacul din măruntaiele muntelui

Se spune că sub Tâmpa s-ar afla o peșteră de mari dimensiuni care găzduiește un lac uriaș.
Unii spun că este un lac sărat, rămășiță a unei mări preistorice, alții spun că este un lac de apă dulce, ca dovadă fiind izvoarele de apă dulce de la baza Tâmpei, parțial secate în prezent. În cazul în care s-ar construi tunele pe sub Tâmpa, așa cum fusese o discuție a autorităților în anii 1940, acest lac ar putea inunda centrul orașului.

Banca săpată în stâncă

Credem că toți brașovenii și turiștii care au avut ocazia să facă o plimbare pe aleea de sub Tâmpa, au trecut cel puțin o dată pe lângă banca săpată în stâncă.

Despre această bancă rustică se spune că a fost cioplită în memoria unui cuplu de îndrăgostiți care au murit îmbrățișați, striviți de o piatră care s-a rupt din vârful Tâmpei. Piatra s-a prăvălit peste ei, omorându-i pe loc, la începutul anilor 1800.

Balaurul de pe Tâmpa

Se spune că un balaur care locuia într-o grotă de pe Tâmpa, odinioară teroriza locuitorii Brașovului.
După ce balaurul a ucis copiii conducătorilor orașului, aceștia au căutat să se răzbune. Balaurul a fost vânat, ani la rând, însă fără niciun rezultat.

La un moment dat, un măcelar a avut o idee salvatoare: a umplut cu piatră de var mai multe bucăți de piele și carne de vițel, pe care le-a pus într-o căruță, în fața grotei.
Când ce balaurul a ieșit, a mâncat carnea din câteva înghițituri. Însă, după ce a băut apă, burta i s-a umflat așa de tare că a plesnit. În felul acesta, brașovenii au scăpat de teroarea balaurului din grotă.

Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Brașovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Brașovia sau drumul pentru mașină de „la iepure”.

Cei neobișnuiți cu drumețiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puțin de trei minute.
Priveliștea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra orașului, iar în zilele senine se poate observa întreaga țară a Bârsei.

Vezi și: Ce înseamnă că un oraş este capitală culturală europeană

Cetatea Medievală Rupea – cetatea care a renăscut din cenușă

Cetatea Medievală Rupea se află în topul celor mai vechi fortificații din România devenind un obiectiv turistic vizitat lunar de mii de turiști pe lună.

Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic si neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.H.). Prima atestare documentară datează din anul 1324 când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății.

Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.

Cetatea Rupea, ridicatǎ pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul, a fost construitǎ și extinsǎ în secolele al XIV-lea– al XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este în stadiu de ruinǎ.

Cetatea Rupea este situată la 50 km de Brașov, construită pe un masiv de bazalt, în zona rezervației geologice Dealul Cohalm – „Bazaltele de la Rupea”. Este o cetate țărănească cu patru zone întărite cu turnuri poligonale. Cetatea este modificată în timp, prin adăugarea a două curți interioare și trei turnuri de apărare. Fortăreața este construită pe trei incinte:

cetatea de sus care este cea mai veche construcție. Cetatea de sus a fost ridicată pe ruinele davei dacice (se presupune că ar fi ruinele cetății dacice Ramidava).
cetatea de mijloc, construcție din secolul al XV-lea, lărgită la începutul secolului al XVII-lea. Aici au fost ridicate Capela și Turnul Cercetașilor
cetatea de jos, construită în secolul al XVIII-lea.

Cetatea Medievală Rupea a suferit atât de mult încât aproape că ajunsese o ruină în perioada comunistă. De fapt, se spune că zidurile erau aproape distruse.

Timp de câteva decenii, Dealul Cohalmului a găzduit rămăşiţe ale istoriei lăsate în paragină pentru că cetatea era un monument istoric, dar dedesubt ascundea rocă vulcanică ce ar fi fost utilă în renovarea întregului oraş Rupea.

O colecţie cu rost proto-muzeal a existat în cetate mult timp. În 1792, se aflau printre alte piese, 53 de arme de foc, ghiulele şi tipare de turnat gloanţe. Tot pe atunci, erau menţionate părţi de armuri, coifuri şi cămăşi de zale. Se mai ştie că la 1812, un tun al cetăţii, turnat la 1613, a fost topit, o altă parte a fost împrăştiat în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, iar la finele secolului al XIX-lea se mai aflau acolo alte piese de armament aparţinătoare vechiului arsenal de care avuseseră parte toate marile cetăţi ale Transilvaniei.

Începând cu 2002, au început demersurile pentru renovări, care au durat circa 3 ani. S-a început cu zidurile exterioare şi turnurile. A apărut chiar şi un drum asfaltat, însoţit de o parcare cu capacitatea de 100 de locuri.

Abia în 2013 s-au încheiat lucrările de restaurare efectuate din fonduri europene. De atunci, potenţialul cetăţii s-a ridicat la o capacitae maximă de 5.000 de turişti pe lună. Cetatea include şi un drum modern şi un centru de informare turistică.

Ca să ajungi la cetatea medievală Rupea trebuie să mergi pe drumul Braşov – Sighişoara.

Vezi și: Locuri de vizitat în Transilvania. Cele mai frumoase destinații de vacanță

Poiana Brașov – cea mai renumită stațiune montană din România

În ultimii ani, Poiana Brașov a devenit cel mai important obiectiv turistic din apropierea orașului Brașov. Stațiunea montană este renumită la nivel internațional ca și o atracție turistică deoarece aici se găsește cel mai mare domeniu cu pârtii de ski din România.

Poiana a fost din vechi timpuri destinația drumețiilor și a practicării sporturilor de iarnă. Prima mențiune documentară a acestui loc datează din 1427, în contextul activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi.

Până în preajma lui 1950, stațiunea s-a menținut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilișoare sau cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Brașov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă.
Cu această ocazie, se dă în folosință un modern hotel al sporturilor și primul teleferic – Poiana-Postăvarul – pe o lungime de 2.150m. Urmează apoi alte și alte amenajări și dotări, care au adus Poiana la înfățișarea pe care o cunoaștem astăzi.

Stațiunea se află la poalele Postăvarului la o altitudine de 1030 m, iar cel mai înalt vârf de munte la altitudinea de 1799 m (vf. Cristianul Mare), ceea ce înseamnă o diferență de altitudine de aproape 800 m.

Temperatura medie este vara de 20 grade Celsius și iarna de -3 grade Celsius. Zăpada există începând cu jumătatea lunii decembrie și până la sfârșitul lui martie.

Grosimea stratului de zăpadă este în medie de 50-60 cm. Primii fulgi de zăpadă cad cam spre sfârșitul lui septembrie, iar ultimii cam spre sfârșitul lui aprilie.

Poiana Brașov dispune de 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate (Bradul – 458 m, Kanzel – 350 m, Sulinar – 2441 m, Ruia – 540 m, Subteleferic 1 – 495m, Subteleferic 2- 2220 m, Lupului – 2860 m, Drumul Roșu – 3821 m, Stadion – 300 m), terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri și restaurante. Cazarea este asigurată în hoteluri de lux, pensiuni, vile sau cabane. De asemenea, în Poiană se află o stație de ambulanță și una de poliție precum și un oficiu poștal.

Zona muntoasă (pădurile, pășunile și pajiștile) ce împrejmuiește stațiunea, protejază o gamă diversă de plante din flora spontană (arbori, arbusti, ierburi și flori) și asigură condiții de hrană și adăpost mai multor specii din fauna sălbatică a României.

Flora lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de: brad (Abies alba), molid (Picea Abies), zâmbru (Pinus cembra), pin de pădure (Pinus sylvestris), larice (Larix decidua), tisă (Taxus baccata), frasin (Fraxinus excelsior), arin (Alnus glutinosa), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), păducel (Crataegus monogyna), smârdar (Rhododendron myrtifolium), soc (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa canina), mur (Rubus fruticosus), afin (Vaccinum myrtillus L.), merișor (Vaccinium vitis-idaea).

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele protejate la nivel european din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), dintre care: floare de colț (Leontopodium alpinum Cass), crinișor de stâncă (Lloydia serotina), sângele voinicului (Nigritella nigra), clopoțelul de munte (Campanula serrata), churechiul de munte (Ligularia sibirica), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), coada șoricelului (Achillea oxyloba ssp. schurii), ceapă de munte (Allium victorialis), angelică (Angelica archangelica), limba cucului (Botrychium matricariifolium), ferigă de piatră (Cystopteris sudetica), iederă albă (Daphne blagayana), garofiță albă de stânci (Dianthus spiculifolius), „Mâna Maici Domnului” (Gymnadenia conopsea), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), untul-vacii (Orchis morio), stupiniță (Platanthera bifolia), țâța-vacii (Primula elatior ssp. leucophylla), bulbuc de munte (Trollius europaeus), buzișor (Corallorhiza trifida), gălbinel de munte (Doronicum carpaticum), talpa-ursului (Heracleum palmatum), mirodea (Hesperis nivea), nopticoasă (Hesperis matronalis ssp. candida).

Faună sălbatică cu specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele protejate la nivel național și internațional, sau aflate pe lista roșie a IUCN: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), lup cenușiu (Canis lupus), vulpe (Vulpes vulpes), râs (Lynx lynx), veveriță roșcată (Sciurus vulgaris); cocoș de munte (Tetrao urogallus)[5], vânturelul roșu (Falco tinnunculus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), șoim călător (Falco peregrinus), brumăriță de stâncă (Prunella collaris), cristel-de-câmp (Crex crex), stăncuță (Corvus monedula), porumbel gulerat (Columba palumbus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), ciuf-de-pădure (Asio otus), corb (Corvus corax), ieruncă (Tetrastes bonasia), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), șorecar comun (Buteo buteo), șorecar-încălțat (Buteo lagopus), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), sticlete (Carduelis carduelis), pupăză (Upupa epops), cuc (Cuculus canorus), mierlă (Turdus merula), fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), mierla de apă (Cinclus cinclus), salamandra carpatică (Triturus montandoni), buhai de baltă cu burtă galbenă (Bombina veriegata)[6], tritonul cu creastă (Triturus cristatus), viperă (Vipera berus), șopârlă de ziduri (Podarcis muralis), croitorul de fag (Rosalia alpina), gândacul de apă (Rhysodes sulcatus), apolonul negru (un fluture din specia Parnassius mnemosyne), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica).

Stațiunea este de asemenea recomandată pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stări de epuizare si surmenaj fizic și intelectual, pentru anemii secundare și boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator.

Cheile Grădiștei – unde se află și ce activități poți face. Obiective turistice în zonă

Care sunt judetele Romaniei și ce orașe se află în fiecare județ

În apropiere se află și Cetatea Făgăraș – locul desprins din povești.

Vezi şi trasee cu mocănița în România!

Citeşte şi despre cabane montane la altitudine din România!

Dacă vrei să îţi programezi din timp o călătorie sau o activitate, iata si ce zile libere sunt in 2024!