Ştii de unde provin mirtul şi tămâia?

► Mirt pentru ulei sfinţit

Flori de mirt (Photo credit: dichohecho / Foter / CC BY)

Uleiul de mirt dă Sfântului Mir un parfum pe care nu îl mai uiţi niciodată: răcoritor şi pătrunzător, asemănător cu aroma de eucalipt. Se extrage din crenguţele şi frunzele arbustului de mirt, care creşte în regiunile mediteraneene. Pentru parfumul lui divin şi pentru că se menţine verde tot timpul anului, este cultivat drept plantă ornamentală. Când înfloreşte, crenguţele mlădioase se acoperă cu flori albe şi mici, ca nişte steluţe din catifea. Fructele capătă o nuanţă albăstruie când se coc şi au fost întrebuinţate drept condimente din timpuri străvechi.

► Cultivat şi în casă

Mirtul poate fi cultivat în ghivece şi se dezvoltă armonios dacă este ţinut în plin soare. Apă cere rar, dar lumina este esenţială, dacă vrei să înflorească. Îl poţi planta în grădină pe timpul verii, dar iarna trebuie ferit de frig. Nu suportă temperaturi mai mici de 50 C. Înmulţirea se face prin butaşi, care se plantează într-un amestec de nisip cu turbă, în luna iulie.

► Tămâia, o răşină parfumată

Arborele din care se extrage tămâia creşte în regiunile pietroase şi fierbinţi din sudul Arabiei şi din India. Pe cât de vitreg este pământul în care creşte, pe atât de îmbietor este parfumul arbustului de tămâie. Numele lui ştiinţific este Boswellia sacra. Crestate uşor, crengile picură o răşină lăptoasă, care se întăreşte în contact cu aerul: aceasta este tămâia. Arbustul creşte lent şi abia după vârsta de 8 sau 10 ani poate produce mult dorita răşină parfumată.

► Cea mai apreciată

Calitatea tămâiei ţine de culoarea, puritatea şi aroma răşinei. Bucăţile de tămâ­ie deschise la culoare, galbene sau albicioase, sunt considerate cele mai bune şi mai parfumate. Cunoscătorii spun că cea mai bună tămâie din lume se colectează din scoarţa arbuştilor din Oman.

SMIRNA, CONFUNDATĂ CU TĂMÂIA

Smirna este tot o răşină, extrasă din tulpina arborelui Styrax, care creşte în regiunile tropicale. Răşina lui are aspectul unui suc vâscos, albicios, care se întăreşte în timp, căpătând culoare galbenă şi apoi roşiatică. Smirna este mai scumpă decât tămâia şi se poate dizolva în alcool.