Curiozități din bucătăria românească. 8 preparate ciudate de care nici nu ai auzit

Puține mai sunt zonele în care se pregătește mâncarea ca pe vremea străbunicii. Bucătăria românească veche era bogată în legume și cereale, se gătea totul cu bunătăți din gradă, cu păsări și vite crescute pe lângă casă.

Pe ici, pe colo, pensiunile tradiționale încearcă să readucă în meniul oferit turiștilor preparate vechi, cu nume ciudate sau comice, dar cu un gust deosebit. Dacă ai șansa să guști dintr-o porție de clepezeu sau din niște curechi cu tăieței, nu refuza! S-ar putea să vrei și tu rețeta să le pregătești acasă!

Clepezeu, un fel de păsat delicios cu caș

Este un preparat specific Ardealului, dar care se pregătește foarte ușor, din ingrediente simple pe care s-ar putea să le ai deja în cămară. Clepezeu se face din caș dulce, mălai și untură. În unele zone, untura a fost înlocuită cu unt, pentru un gust mai dulce.

Se încinge untura în cratiță și se adaugă cașul proaspăt (250 gr) care se călește bine până se topește și devine un fel de pastă cremoasă. În această brânză topită și fierbinte se presară mălaiul (100 gr) și se amestecă bine cu o lingură de lemn până când se gătește bine mălaiul. Se servește cald cu un pahar mare de lapte bătut.

Mâncărica de brozbe

În Banat, bucătăria românească este deosebit de delicioasă și folosește legume pe care românii din sudul țării le gătesc mult mai rar. Așa sunt brozbele care sunt de fapt bulbii rozalii de napi. Aceste legume uitate în zilele noastre, erau folosite mult mai des în bucătăria românească veche. Napii și modul lor de preparare au venit, probabil, la noi în țară pe filieră grecească, au numeroase beneficii pentru organism și un gust dulceag.

Mâncarea de brozbe se face de fapt din napi dați pe răzătoarea mare, căliți în ulei sau untură cu ceapă și apoi gătiți la foc potrivit cu bucățele de carne de porc. Spre final, mâncarea se îngroașă cu făină și se servește caldă cu o lingură mare de smântână.

Vei rămâne surprinsă de gustul acestui preparat, pentru că napii sunt mai dulci și mai gustoși decât cartofii. Iar gospodinele din Banat recomandă napii cu pulpa albă, suculentă și coaja mov sau rozalie.

Curechi dulci cu tăieței

Pentru cine nu cunoaște regionalismele de prin Ardeal, curechi este un termen vechi pentru varza dulce de vară. Iar combinația de varză călită cu tăieței este deosebit de gustoasă, mult mai gustoasă decât varza cu orez. Dar este necesar că tăiețeii să fie făcuți în casă, din cocă bună și dulce, uscați la soare.

Frunzele de curechi se taie fâșii subțiri, se sărează apoi se amestecă bine cu o lingură mare de lemn, să intre sarea bine în varză. Apoi varza se călește în ulei și ceapă și se lasă la înăbușit la foc potrivit, sub capac. Nu se adaugă deloc apă, poate doar o lingură de supă.

Între timp, se pregătesc tăiețeii și după ce se usucă bine, se fierb în apă clocotită cu sare timp de vreo 20 de minute. Apoi, se adaugă peste varza călită, se pun condimente și se amestecă bine la foc potrivit, să se pătrundă tăiețeii de gustul bun. Este un preparat cu adevărat simplu, ieftin și delicios, așa cum știau bunicile se facă.

”Puțișoare” cu mac, un desert de pe vremuri

Chiar dacă ne face să roșim, numele acestui desert este cât se poate de sugestiv. Surprinzător, este și un desert gustos, asemănător cu găluștele. Aluatul se face din cartofi albi, făinoși, cu un ou, griș, făină și unt. Se obține un aluat ușor lipicios din care se modelează un fel de ”degețele” lungi de vreo 7 – 8 centimetri pe care bătrânii mai haioși le numeau ”puțe” sau ”puțișoare”.

Aceste degețele se fierb în apă clocotită, până se ridică la suprafață, ca la mucenici, apoi se călesc în unt topit și se presară din belșug cu mac și zahăr pudră. Când se răcoresc sunt numai bune de servit lângă o cană de ceai.

Preparate ritualice din bucătăria românească veche

Sângeretele

Dacă mâncare de napi sau ”puțișoare cu mac” nu prea mai gătește nimeni, de sângerete am auzit mai recent și gospodarii de la țară, amatori de ”porcării” picante, încă îl mai pregătesc de Crăciun.

Sângeretele este un soi de cârnat iute și acrișor la care se pune mult sânge de porc proaspăt adunat când se taie porcul înainte de Crăciun. Carnea de porc se taie cubulețe și se fierbe cu tot felul de condimente, apoi se dă prin mașină cu șuncă și șorici.

Se adaugă cuișoare, mult piper aromat și sânge de porc, se umplu mațele de porc și cârnații obținuți se fierb aproximativ o oră. Așa se face sângeretele care capătă o culoare roșu închis, este un cârnat vârtos, acrișor, numai bun de afumat și de gustat cu pâine coaptă în zilele reci de iarnă.

Se spune că este bine să mănânci sângerete în fiecare iarnă de Crăciun, să capeți putere și să îți primenești sângele vlăguit peste iarnă.

Rotogoale de berbec

În preajma Sibiului, unde erau înainte vreme sute de familii de oieri, când se sacrificau berbecii toamna, nimic nu se arunca! Nici fuduliile! Ciobanii spălau bine testiculele de berbec, le împănau cu slăninuță și usturoi și le frigeau la tigaie sau pe grătar. Se serveau stropite cu vin și cu mămăligă fierbinte.

Aceste rotogoale de berbec se pregăteau adesea toamna, după ce se trăgea și vinul nou. Iar bărbații erau încredințați că vor căpăta mai multă putere și virilitate consumând testiculele de berbec.

Laptele de bou

Un alt preparat straniu de prin zona Munților Apuseni se făcea cu lapte și semințe de dovleac. Miezul semințelor se prăjea și se pisa mărunt, până se obținea o făină. Această făină se adăuga în lapte cu puțină sare și se amesteca ușor până se îngroșa. Poate că ieșea un fel de ciulama cu gust de semințe prăjite, dar se pare că era gustos.

Laptele de bou se mânca lângă o porție de mămăligă aburindă și se pregătea mai ales pentru durerile din gât și din piept. Rețeta lui a fost culeasă de Radu Anton Roman care menționa în cartea sa ”Bucate, vinuri și obiceiuri românești” că s-ar fi păstrat din timpurile medievale.

Păpușile de dragavei

Tot în cartea regretatului Radu Anton Roman este scrisă o altă rețetă ritualică din bucătăria românească veche. Rețeta pare de-a dreptul stranie, ba chiar vrăjitorească. Este vorba despre păpușile de dragavei.

Aceste păpuși se pregăteau în Oltenia din frunze de ștevie. Se făceau mici păpuși din frunze, bine legate la un capăt, care se frigeau la jar. Se curățau de frunzele arse, iar frunzele moi de la interior se amestecau cu ardei iute tocat și cu o zeamă acrișoară din morcovi și ceapă. Se adăuga și oțet la zeamă, să fie cât mai picantă. Se mânca, bineînțeles, cu mămăligă.

Nu se mai știe azi care era rolul acestor păpuși din ștevie, dar în mod cert rețeta a fost furată din ritualurile magice. Poate că păpușile acestea arse la jar și amestecate bine cu ardei iute erau dușmanii de care trebuie să te păzești!