Ziua Universală a Iei – ziua portului românesc

Ia este una dintre piesele principale a portului femeiesc tradițional românesc. Este cămașa cu altiță ușor de recunoscut, care este celebrată anual printr-o zi de sărbătoare și tradiție.

Când este Ziua Universală a Iei

Încă din anul 2013, comunitatea „La Blouse Roumaine”, a propus ca ia, piesa vestimentară, să devină brand de țară. Pentru prima dată, în același an, a fost organizată „Ziua Universală a Iei”, în aceeași zi cu sărbătoarea de Sânziene, pe data de 24 iunie. Ulterior, în scurt timp, evenimentul a devenit unul global, iar acum ziua Iei este sărbătorită în peste 50 de țări de pe șase continente.

În anul 2015, primarul din Washington D.C, Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie, drept Ziua Universală a Iei, datorită eforturilor comunității românești din capitala Statelor Unite și a Ambasadei României la Washington. Bluza românească este recunoscută ca un simbol internațional al culturii române.

În anul 2022, președintele României a promulgat legea prin care data de 24 iunie a devenit Ziua Națională a Iei.

La nivel internațional, Ziua Universală a Iei, este sărbătorită în peste 100 de orașe precum Washington, New York, Los Angles, Toronto, Londra, Madrid, Paris, Amsterdam, Milano sau Veneția. Aici, românii celebrează Ziua Iei prin dansuri, concerte sau diferite expoziții.

Originea Iei

Forma veche a iei tradiționale era, de fapt, o cămașă lungă denumită și „cămașă pe de-a întregul”. Cu timpul, partea de sus a cămășii s-a desprins de poale, și așa a fost transformată într-o „cămașă scurtă”.

Termenul de ie este derivat din latinescul „tunicae lineae” – „tunică subțire purtată pe piele”, de poalele care erau încrețite în jurul taliei, sau erau cusute de partea superioară a cămășii.

„Cămașă cu altiță” este denumirea care a apărut ca urmare a diferențierii pe criterii tehnice, dar și de ornamentare a cămășii.

Altița este o bucată de pânză dreptunghiulară, care este plasată pe umăr, face parte din structura cămășii, unește pieptul cămășii din față cu partea din spate, și este folosită ca element de lărgire a cămășii. Ia este adaptată perfect mișcării corpului, iar pentru asta, pentru mișcarea în voie a brațului, a apărut altița la nivelul bluzei. Cu trecerea timpului, însă, altița a crescut în dimensiuni și a devenit egală cu lungimea mânecii, nemaifiind doar o porțiune încrețită.

Culorile folosită la țesutul iei erau, de regulă, două, maxim trei nuanțe cromatice. La acestea, în funcție de regiune și specificul zonei, se adăugau flori, fluturi, culori pastelate sau fire metalice ori chiar mărgele.

La începuturi, cămașa, ia, era croită din pânză de cânepă, țesută în casă, la război, ulterior a început să fie creată din pânză de in și bornagic, dar și din in și cânepă cu urzeală de bumbac.

Rolul culorilor de pe Ia românească

• Ia ce poartă culoarea roșu este simbol al vieții, focului purificator, iubirii, bucuriei și sângelui.
• Ia în tonuri de galben transmite fericire, recolte bogate, tinerețe, lumină și puritate.
• Verdele de pe ie transmite fertilitate, speranță, prospețime, frăgezime și reînnoirea naturii.
• Albastrul însemnat pe ie transmite frumusețea apelor curgătoare, vitalitate și culoarea cerului senin de vară.
• Tonuri de violet de pe ie transmit încredere, putere, stăpânire de sine și răbdare.
• Negrul însemnat pe ie exprimă eternitate, statornicie și trăinicie.

Printre culorile iei, și simbolurile brodate pe bluză au o semnificație specifică. Desenul în formă de copac este cel mai des întâlnit pe bluză, iar acesta reprezintă simbolul vieții, al renașterii și al înțelepciunii. Bradul desenat pe ie este specific zonelor rurale de munte, deoarece simbolizează nemurirea, un motiv rar întâlnit în mitologia românească.

Cum se mai numește Ia, piesa vestimentară

În funcție de regiunea țării, piesa vestimentară Ia, poartă și alte denumiri, regionalisme. Iată care sunt acestea.

• Ciupag – Oltenia, Muntenia;
• Ie cu umăraș – sudul Transilvaniei;
• Ie fetească – Transilvania;
• Spălcel – Arad;
• Cămașă zoroclie – Teleorman;
• Mânecar – Vălcea;
• Cămașă răsucită – Vrancea;
• Cămașă cu lăncez – Neamț, Suceava.

Tipuri de Ie

În funcție de zona din care provine Ia, se pot distinge mai multe feluri de port românesc.

• Cămașa cu altiță – este unul dintre cele mai răspândite modele în Moldova, Bucovina, Oltenia, zona Branului și a Covasnei. Acest tip de ie este caracterizat prin ornamente precum: guler la piept și mânecă (altiță) în mai multe zone ale corpului.
• Cămașa cu tăblie – este Ia din zona Hunedoarei și a Pădurenilor, dar și în împrejurimile Ardealului. Acest tip de bluză nu mai are creț la mâneci, iar mânecile sunt acoperite de un ornament vaporos, care începe de pe umăr până la încheietura mâinii.
• Cămașă cu lăncez – este bluza întâlnită în sudul și estul Transilvaniei, partea de nord a Neamțului și în Bucovina. Este caracterizată printr-o fâșie ornamentală, ca un galon, denumit și „fodore”, care apare sub guler, iar încrețitura sa este acoperită cu un lăncez.
• Cămașă cu platcă – este întâlnită în Maramureș și Bihor și este caracterizată printr-un mod diferit al motivelor ornamentale. Acestea urmează linia de unire a foilor trupului cu platca. În zonă predomină culoarea galben și verde pentru Ie.
• Ia cu umăr – este bluza românească întâlnită în sudul Transilvaniei și zona Sibiului, care, în locul altiței, are o fâșie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, și care este denumită și umeraș sau umăr. De asemenea, are și o fâșie asemănătoare în dreptul cotului, care poartă denumirea de „pisti cot”.
• Ia cu ciocănele – este bluza ce are broderia înlocuită cu panglici negre ce sunt cusute la mașină, pe mânecă și pe piept. Predomină culorile galben, albastru sau chiar fir de aur pe acest tip de bluză.
• Cămașă cu chiept sau ciupag – este caracterizată  de o ornamentație geometrică masivă pe zona încrețiturii pieptului. Este o cămașă încărcată care are pieptul și umerii acoperiți de broderie, cu mătase, bumbac sau chiar mărgele.

Firele cu care sunt lucrate broderiile de ie sunt: arniciul, care a fost înlocuit ulterir cu moulineul, mătase nerăsucită, bumbăcel, cotonul perle, mătase vegetală, beteală, dar și fire de aur și argint.

Tradiții și obiceiuri de Ziua Iei

Pe 24 iunie, de Ziua Iei, este și sărbătoarea de Sânziene, iar tradițiile și obiceiurile se împletesc pentru ambele sărbători importante. Tot pe data de 24 iunie, creștinii prăznuiesc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

De Sânziene, fetele nemăritate se îmbrăcau în ie, port românesc, și împleteau cunune din flori. Ulterior, cununele erau aruncate pe colțul casei. A doua zi, fetele tinere luau cununa de flori și o duceau în ocolul animalelor din ogradă. Cu ochii închiși acestea ofereau de mâncare unui animal. Se spunea că, așa cum arăta animalul, fericit ori nu, așa va arăta viitorul soț.

Femeile căsătorite, în ziua Iei, își înfășurau mijlocul cu flori de sânziene, ca să le ajute să scape de durerile de spate.

Tot un obicei rural legat de ziua iei sau a sânzienelor este tradiția băii de solstițiu de vară. Baia se face într-o apă curgătoare, iar asta înseamnă că se spală toate nenorocirile și supărarile din anul trecut, și va urma un an mult mai bun.

De ziua iei se spune că este bine să culegi floare albă de ferigă, prospăt înflorită, deoarece va aduce noroc și va alunga duhurile rele.