Sfânta Xenia protejează familiile de creștini

Biserica Ortodoxă o prăznuiește, la 24 ianuarie, pe Sfânta Xenia cea nebună întru Hristos, grabnic ajutătoare. Ea sprijină familiile creştine aflate în impas, le aduce fetelor soţi buni, putând chiar să împiedice nunțile, dacă bărbații nu sunt potriviți. În aceeași zi, este pomenită de către greco-catolici și Cuvioasa Xenia de la Roma, care și-a petrecut viața în smerenie, umilință și vărsare de lacrimi.

Înnebunită de credință

Cuvioasa Xenia de la Sankt Petersburg s-a mǎritat, la 20 de ani, cu un ofițer. Au petrecut câţiva ani de fericire împreună. Numai că, la o petrecere, pe când ea avea 26 de ani, soțul ei a murit brusc și ea a rămas văduvă. Șocul Xeniei a fost cu atât mai mare, cu cât soțul ei iubit s-a stins fără lumânare, fără a fi spovedit și împărtășit înainte. S-a hotărât să renunțe definitiv la toate cele lumești.

A înstrăinat toate bunurile și banii, casa i-a dat-o unei prietene și a început să poarte hainele soțului, cerând să fie chemată cu numele lui, spunând că ea e cea care a murit, nu el. Apropiații au considerat că și-a pierdut mințile, însă, după ce au cerut avizul unor specialiști ai vremurilor, au aflat că era perfect sănătoasă. A refuzat orice ajutor și și-a petrecut restul vieții în rugăciune, pe câmpuri, vorbind cu Dumnezeu și prezicând viitorul.

S-a stins la 71 de ani și a fost înhumată în cimitirul Smolensk, loc de pelerinaj pentru credincioși. Căci Sfânta Xenia ascultă rugile, vindecă, ba chiar ajută la găsirea unui loc de muncă. În 1988, patriarhul Pimen al Moscovei şi al întregii Rusii a canonizat-o ca „sfântă nebună pentru Hristos, grabnic ajutătoare şi făcătoare de minuni”.

Xenia de la Roma sperie diavolii

Născută într-o familie cu stare, la Roma, tânăra Eusebia a hotărât să fugă în lume, când părinții au vrut să o mărite. Împreună cu două slujitoare, a ajuns pe Insula Cos. Dragostea ei față de Hristos era atât de mare, încât nimic nu o putea întina. Și-a spus Xenia, pentru că în traducere numele înseamnă „străină”. S-a călugărit și s-a stabilit la Milassa din Careia, unde a ridicat o biserică.

A trăit în priveghere, smerenie și lacrimi. Se spune că diavolii, speriați de înfrânarea ei, se temeau să se apropie. Mânca numai o dată la câteva zile, doar câte o bucățică de pâine, stropită cu propriile lacrimi și presărată cu cenușă din cădelniță. Când s-a stins din viață, în miezul zilei, s-a arătat pe cer o cruce din stele și o aură, ca semn al prețuirii dumnezești față de sfințenia ei.

Citește și: Sfânta Lucia îți protejează vederea

Citește și: Rugăciunea de dimineață – Cum să te rogi și ce rugăciuni să spui când te trezești