Unul dintre marile praznice împărătești de peste an, Praznicul Întâmpinării Domnului este un ritual de seamă, o piatră de temelie la baza credinței creștine. Sărbătoarea e știută și drept Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau Ziua Lumânărilor, mai ales în ţările occidentale, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi.

Întâmpinarea Domnului. Tradiții și obiceiuri

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului și-a căpătat respectul cuvenit abia pe la mijlocul secolului al V-lea. Potrivit legilor vremurilor, fiecare femeie trebuia, la 40 de zile după ce a dat naștere unui prunc, să se înfățișeze la templu și să aducă jertfă o pereche de turturele. Se credea că așa se curăță trupul de păcate, iar pruncii îi erau închinați Lui Dumnezeu.

Cum Pruncul Iisus s-a născut pe 25 decembrie, după exact 40 de zile, pe 2 februarie, a fost adus de către Maica Sa la Templu, pentru a fi înfățișat lui Dumnezeu. De aici și obiceiul ortodox prin care orice mamă își duce copilul la biserică la 40 de zile după naștere. Preotul iese în pridvor și citește rugăciuni de purificare. Apoi, ia copilul în brațe, intră în biserică și îl închină la sfintele icoane.

Dacă e băiat, este dus și în altar, spre deosebire de fetițe, care sunt închinate numai în fața ușilor împărătești. Acest ritual are simboluri adânci, semnificând faptul că, din clipa în care copilul este dus la biserică, îi este dăruit lui Dumnezeu.

Prăznuirea Întâmpinării Domnului și-a căpătat respectul cuvenit după multe încercări. Pe la 528, un cutremur a ucis mulţi oameni în Antiohia. Apoi, în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă în Constantinopol, omorând mii de oameni zilnic.

Cum nenorocirile se țineau lanț, au început să se țină slujbe de izbăvire de rău, în special în timpul sărbătorii Întâmpinării Domnului. Orgiile s-au oprit și, drept răsplată pentru milostenia lui Dumnezeu, Biserica a ridicat la rang înalt acest moment din an.

De Ziua Ursului, vezi când vine primăvara

În popor, oamenii țin Streneia sau Ziua Ursului. Se crede că acum e cumpăna între anotimpul rece și cel cald și se fac predicții. Strămoșii puneau schimbarea vremii pe seama felului în care se comportă ursul. Pentru că erau convinși că în această zi pot căpăta ei înșiși puterea ursului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs pe 2 februarie și practicau acest ritual în special asupra copiilor.

Cei ce sufereau de sperieturi erau afumați cu fire din blana de urs. Pentru a prezice cum va fi vremea, trebuia urmărit bârlogul ursului. Dacă afară e soare, ursul iese și, văzându-și umbra se sperie și intră la loc. Asta înseamnă că iarna se prelungește. Dacă e înnorat, ursul nu-și vede umbra și, astfel, rămâne afară, vestind apropierea primăverii.

Citește și: Credințe vechi și superstiții despre căsnicie la români

Citește și: Superstiții despre zilele săptămânii. De ce este luni o zi cu noroc!