Ierburi de leac cu puteri magice

Iarba fiarelor deschide orice lacăt, salata ursului îţi dă puteri supraomeneşti, iarba şarpelui aduce bogăţie, iar sânzienele înfloresc o dată cu dragostea. Florile cu parfum greu sau plantele cu otrăvuri ascunse au avut întotdeauna un loc de cinste în leacurile şi practicile magice ale poporului.

Busuiocul, floare pentru suflet

Superstiţii vechi spun că busuiocul ar fi răsărit din lacrimile Fecioarei Maria, iar crenguţele lui au învăluit trupul pruncului Iisus cu o boare de parfum coborâtă din Rai. De atunci, busuiocul este folosit pretutindeni în biserică pentru a se face agheasma. Sfinţită de preoţi şi purtată la icoane, planta aromată a fost asociată cu împlinirea, cu dragostea şi cu sănătatea. Fetele din sat se găteau cu busuioc în păr şi la brâu când mergeau la horă. Parfumul crenguţelor ademenea flăcăii şi aprindea iubirea. Tradiţia românească nu este unică în lume. Tinerele din Italia obişnuiau să pună la geam un ghiveci cu busuioc, semn că erau pregătite să-şi primească peţitorii. Apa de busuioc alungă răul din casă şi necazurile, iar ceaiurile şi decoctul sunt bune pentru sănătate.

Putere miraculoasă asupra psihicului uman

Studiile de laborator au arătat că substanţele active din busuioc aduc numeroase beneficii organismului. Planta frumos parfumată îmbunătăţeşte tonusul psihic şi induce o stare de optimism şi încredere de sine. Dar ştiinţa are limitele ei… Oamenii ştiu că busuiocul a primit printr-un miracol puterea lui binefăcătoare. Cine bea dimineaţa, pe nemâncate, apă în care au stat frunze de busuioc rămâne frumos la suflet şi sănătos toată viaţa. Aceeaşi forţă binefăcătoare o are isopul, plantă biblică înzestrată cu certe proprietăţi purificatoare. Îndeosebi florile şi frunzele de isop conţin uleiuri tonice care stimulează atenţia şi au efect antidepresiv. În rând cu busuiocul şi isopul stă şi angelica sau floarea îngerilor, o plantă care acţionează intens asupra sistemului nervos. Fără să îi cunoască proprietăţile chimice, oamenii au folosit-o din vremuri străvechi pentru alinarea şi vindecarea celor grav bolnavi. Angelica este un remediu magic pentru cei care renunţă să mai lupte cu boala şi pentru cei care au nevoie de încurajare în situaţii grele.

Ierburi malefice sau doar superstiţii?

Mătrăguna, omagul, tătăneasa sau cucuta sunt ierburi otrăvitoare, înzestrate cu puteri malefice. Cu toate acestea, vracii cu multă experienţă nu se fereau să le folosească pentru leacurile şi poţiunile lor. Cine le cunoştea secretele făcea vrăji şi descântece puternice. Rădăcina de mătrăgună, dezgropată pe ascuns, după un ritual anume, era folosită să le aducă peţitori fetelor, să grăbească nunta şi să sporească bunăstarea casei. Planta are efect halucinogen şi poate cauza moartea, cu toate acestea, în cantităţi bine drămuite, era folosită pentru calmarea durerilor de oase. Omagul, cu florile lui frumoase, asemenea clopoţeilor de munte, este folosit în diverse poţiuni pentru tratarea tusei, durerilor articulare şi afecţiunilor nervoase. Rădăcina este otrăvitoare, iar florile şi frunzele trebuie folosite şi ele cu prudenţă. La fel de toxică este şi rădăcina de tătăneasă, dar, în concentraţii mici, face minuni pentru ulcere şi răni sângerânde. Cucuta este cea mai otrăvitoare dintre toate, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe vracii de altădată să o folosească. Ştiau că, dacă e bine uscată, în proporţii mici, poate calma spasmele bolnavilor şi durerile biliare.

RITUALURI DE DEMULT

Multe din florile şi ierburile magice îşi pierd proprietăţile miraculoase dacă nu sunt culese la timpul potrivit sau dacă sunt folosite de neştiutori. Aşadar, ţine minte: orice floare de leac se culege în zori, înainte de răsăritul soarelui;

• duminica şi vinerea se culeg florile de dragoste, iar miercurea, pe timp de noapte, se culeg plantele otrăvitoare, care alungă duhurile rele şi spaimele;
• plantele fie se taie, fie se scot din pământ cu tot cu rădăcină. Nu se smulg şi nu se rup, să nu le frângi sufletul;
• la tăiere, se rosteşte cu voce tare scopul pentru care va fi întrebuinţată, astfel încât floarea să îţi încredinţeze puterile ei;
• puse la uscat, ierburile trebuie legate cu aţă roşie şi păstrate într-un loc sfinţit de preot.

FLORILE CARE ADUC DRAGOSTEA

Sânzienele aurii, cu aroma lor delicată, sunt florile cele mai iubite de popor. Legendele spun că florile de sânziene culese în noaptea magică de 24 iunie vor împlini dorinţele din dragoste. Cu un descântec anume, tinerii îşi aflau viitorul, dacă le era sortit să se căsătorească sau nu, şi aruncau pe acoperişul casei cununa de sânziene. Tot în Noaptea de Sânziene înfloreşte Floarea de ferigă, o floare albă şi strălucitoare ca o stea. Botaniştii spun că este o himeră, dar oamenii cred în existenţa ei şi mai cred că floarea miraculoasă rânduieşte măritişul fetelor. În folclorul românesc, „dragostea” mai este şi numele unei flori purpurii, care se culege cu tot cu rădăcină şi se plantează în grădina casei, să păstreze neştirbită încrederea şi iubirea dintre cei doi soţi.