Obiceiul strămoșilor noștri de a personifica zilele săptămânii este moștenit, poate, din tradițiile antice care acordau anului, lunilor și zilelor puterea unor zei. Dar românii au împletit moștenirea din vechime cu tradițiile și credințele lor creștinești, astfel că zilele săptămânii au fost atribuite primilor oameni care au populat pământul.

Iată ce spune o legendă culeasă de etnologul Elena Niculiță Voronca și reprodusă în cartea ”Datinile și credințele poporului român”: „Oamenii pe cari i-a făcut Dumnezeu au început a face la copii și tot făceau în toată ziua câte unul; aşa a vrut Dumnezeu ca să facă zilele. În ziua întâi a făcut pe Duminica, fată; apoi pe Luni, bărbat; pe Marți, bărbat; pe Miercurea, femeie; pe Joi, bărbat, apoi pe Vinerea, femeie, precum și pe Sâmbăta, ca să aibă oamenii sfinţi zile”.

Interesant de reținut că doar trei zile erau masculine, pe când celelalte erau feminine și de multe ori erau pomenite drept sfânta zi de miercuri sau sfânta zi de duminică. Dintre zilele care întruchipau personaje masculine, două sunt considerate și acum foarte norocoase, și anume luni și joi. Copiii născuți luni sau joi erau considerați foarte norocoși, iar în aceste zile totul mergea bine, dacă te fereai de certuri și de oamenii rău voitori.

De asemenea, românii cred că luni este ziua sfinților, fiind prima zi după duminică, ziua făcută de Dumnezeu pentru odihnă și rugăciune. De aceea, luni este ziua care începe o nouă săptămână cu spor și te bucuri de sprijinul tuturor sfinților.

Cele mai cunoscute superstiții despre zilele săptămânii

Zilele norocoase erau considerate luni, miercuri, joi și duminică.

Ziua cu ghinion era marți, iar zilele în care soarta putea să fie potrivnică doar dacă nu respectai regulile erau zilele de vineri și de sâmbătă.

Lunea nu se dădeau bani și nu se împrumutau lucruri, că era mult mai greu apoi să le recuperezi.

Marțea nu se cumpărau obiecte tăioase și nu trebuia să te cerți cu nimeni.

Miercurea era musai să ții post, altfel atrăgeai ghinionul asupra ta.

Joia nu se spălau rufe, dar femeile trebuiau să termine de cusut și de tors.

Vinerea se ținea post și se credea că nu este bine să pleci la drum lung vinerea, că era drum cu ghinion, fără niciun beneficiu.

Sâmbăta nu se mânca dimineața, se începea lucrul devreme și numai lucruri care puteau fi terminate în ziua respectivă, altfel atrăgeai ghinionul dacă lăsai treburile neterminate pentru duminică. Dar sâmbăta era bună pentru că tot ce visai noaptea de bine avea să se împlinească.