Melodia care ucide!

Povestea începe la Paris, în cămăruţa sărăcăcioasă a unui tânăr compozitor maghiar care visa să devină faimos. Plecase din ţara natală ispitit de mirajul capitalei franceze, la începutul anilor 1930, când Oraşul Luminilor era scena unei efervescenţe culturale fără precedent. Rezso Serress primise un contract să cânte într-un mic restaurant, iubea, visa la o căsnicie fericită și încerca să își construiască o carieră muzicală. Cu toate că era sărac, spera ca viața să fie generoasă cu el și să aibă parte de succes. Dar problemele financiare aveau să își pună amprenta asupra relației de dragoste. După câteva zile dificile, cu certuri și reproșuri, iubita l-a părăsit. Era o duminică rece și mohorâtă, iar tânărul Rezso s-a șezat la pian și a început să înfiripe încet o melodie lină, armonioasă, dar deosebit de tristă. Și-a pus tot sufletul în cântecul cu acorduri stranii, de o melancolie sfâșietoare, cu speranța ca toată durerea lui să rămână închisă pentru totdeauna pe partitura din hârtie. Tânărul a botezat melodia ”Duminica sumbră”, cea mai profundă compoziție din viața lui. Câteva zile mai târziu, și-a întâlnit un prieten poet care i-a mărturisit că și el suferea enorm, după moartea tinerei sale soții. Scrisese și el un poem în care își chema iubita din morți să îl asiste la propria moarte. Versurile sale lugubre îndeamnau la sinucidere, dar Seress a considerat că se potrivesc foarte bine cu melodia pe care o compusese el. Mesajul dramatic al melodiei și sunetele ei tânguitoare erau greu de ascultat. Nicio casă de discuri nu a vrut să o înregistreze. Timp de doi ani au încercat cei doi tineri să găsească pe cineva dispus să îi asculte, dar cântecul era considerat mult prea trist pentru a ajunge la publicul larg. Nimeni nu îi dădea nicio șansă…

Melodia îndeamnă la sinucidere

În pofida criticilor, ”Duminica sumbră” a fost înregistrată în 1935 și, în câteva săptămâni, a devenit șlagăr. Bucuros de succesul nesperat, Seress s-a dus la iubita lui, cu care se certase, și a cerut-o de soție. Cei doi s-au împăcat și au vorbit seara întreagă despre cariera lui și despre viața lor fericită. Cu toate acestea, a doua zi, tânăra a fost găsită moartă, cu un bilețel în pumnul strâns, pe care măzgălise câteva versuri din celebra melodie. În mod bizar, vestea morții logdnicei sale a dus faima melodiei peste ocean, mii de oameni o ascultau zilnic și cucerea tot mai mulți admiratori. Din nefericire, unii dintre ei au ales să se sinucidă după ce au ascultat-o. Două femei s-au aruncat în Du­năre, la Budapesta, altă persoană şi-a tăiat venele la Viena şi un tânăr s-a îm­puşcat cu revolverul tatălui său. În toate aceste cazuri, poliția a descoperit că victimele ascultaseră melodia înainte de a se sinucide. Drept urmare, piesa a primit interdicție în Anglia, în Statele Unite, dar și în Ungaria timp de zeci de ani.

Un blestem de moarte

După mai bine de 30 de ani, compozitorul maghiar, schilodit în război și cu sufletul întunecat de moartea celor care i-au ascultat melodia funebră, a hotărât să își curme viața și s-a aruncat de la fereastra apartamentului său din Budapesta. Din nefericire, a supraviețuit și a fost dus de urgență la spital cu numeroase fracturi și răni grave. Zile întregi s-a zbătut între viață și moarte. Când, într-un final a prins putere, a reușit să se stranguleze cu un cablu din salon și a pus capăt unei vieți pline de chinuri. De atunci, se crede că melodia lui este blestemată. Chiar dacă numeroși artiști, inclusiv din zilele noastre, au preluat-o și au cântat-o fiecare în maniera sa caracteristică, ea rămâne cel mai trist și mai dureros cântec de dragoste cântat vreodată. Mulți cred că versurile și acordurile melodiei transmit un mesaj subliminal care induce depresia și determină persoane cu psihicul fragil să se sinucidă. Noi nu vă sfătuim să o ascultați!

Photo credit: fRandi-Shooters / Foter / CC BY