Eclipsele de Lună și semnificațiile lor magice de odinioară!

Când Luna plină intră în umbra Pământului, fiind pe același aliniament cu planeta noastră și cu Soarele, se produc eclipsele de Lună, fenomene magice, venerate de vechii astrologi.

Eclipsele de Lună se petrec doar de două ori pe an, doar atunci când este faza de Lună plină, iar razele Soarelui sunt împiedicate de Terra să lumineze Luna. Dacă am sta pe Soare, în timpul eclipsei, am putea vedea cum Luna se ascunde în spatele Pământului. De aceea, din poziția noastră de pe Terra, eclipsa arată ca o umbră care acoperă treptat Luna și o ascunde în întregime vederii, când este o eclipsă totală.

Eclipsele de Lună își păstrează și azi influența magică

Știința ne-a explicat destul de simplu cum se produce o eclipsă încă din secolul trecut, și i-a răpit farmecul. Cu toate acestea, fenomenul straniu a păstrat o brumă din magia de altădată.

Dacă eclipsele de Soare, când întunericul nefiresc se cobora asupra lumii în plină zi, erau înfricoșătoare, eclipsele de Lună au avut întotdeauna semnificații mai ample și împleteau teama cu magia, presărate totuși cu un farmec romantic. Așa se face că eclipsele de Lună erau reprezentate uneori prin cuplul mitic Soare și Luna ca doi îndrăgostiți, care se pierd unul de altul.

În cosmogonia altor popoare, dar și pe la noi, Luna era devorată de lupi sau de vârcolaci. Iar în mitologia orientală, de multe ori eclipsele de Lună erau simbolizate printr-o luptă între doi frați războinici, care își disputau întâietatea.

În vremurile de demult, eclipsele erau fenomene magice, iar oamenii le atribuiau puteri supranaturale, personificate după figurile emblematice din legendele și miturile ancestrale.

Eclipsele de Lună în ritualuri și credințe antice  

Grecii antici, pentru care fiecare stea de pe cer era o zeitate sau un demon, credeau că zeița Lunii, Selena, coboară uneori de pe cer să îl întâlnească pe iubitul ei Endymion, primul pământean care a avut curajul să îi fure inima. Așa explicau ei dispariția Lunii de pe cer când se produceau eclipse totale.

În alte povești grecești, eclipsele erau provocate de vrăjitorii puternici din Tesalia care puteau atrage stelele și Luna pe pământ. Iar când reușeau acest lucru, făceau un tărăboi nemaipomenit, să își acopere faptele. De atunci, s-a păstrat multă vreme obiceiul de a bate în tingiri de metal și de a face cât mai mult zgomot în timpul eclipselor de Lună.

Pe la noi, se credea că vârcolacii mănâncă Luna și, de asemenea, oamenii făceau zgomot mare cu topoare și furci, să alunge demonii. Și hindușii credeau că eclipsele de Lună și de Soare apar din cauza unui demon. Acesta încercase să fure licoarea nemuririi, dar Soarele l-a prins și i-a retezat capul înainte să o poată înghiți. De atunci, capul lui, care rătăcește pe cer, încearcă să devoreze Soarele și Luna când se apropie de ele.

Indienii se adunau în temple și ridicau o mulțime de rugăciuni, incantații și ofrande pentru a scăpa Luna din colții demonului răzbunător. Când eclipsa trecea și Luna își recăpăta lumina, oamenii erau convinși că rugăciunile lor au fost ascultate de zei.

Ce puteri paranormale au eclipsele de Lună

Încă din Antichitate, popoarele avansate care foloseau cunoștințe astrologice amănunțite, puteau prevedea eclipsele de Lună. Acestea erau mult mai rare decât eclipsele de Soare, dar aveau un impact la fel de puternic.

Întotdeauna, eclipsele erau explicate prin fenomene violente, războaie, răzbunări și trădări între zei. Cu asemenea explicații, se credea că razele Lunii din noaptea eclipsei nu puteau fi decât nocive. Toate activitățile erau oprite în nopțile cu eclipsă de Lună. Oamenii stăteau închiși în case, iar preoții sau șamanii se rugau aprig să treacă urgia.

Pentru ei, eclipsele de Lună prevesteau nenorociri și moarte, tot felul de evenimente care aveau să le perturbe viața. Iar dacă viața continua netulburată, se bucurau că rugăciunile lor au apărat Luna de pe cer.