La fel de iubit ca diamantul, rubinul a fost considerat secole de-a rândul regele nestematelor și a fost purtat cu mândrie de capetele încoronate, de papi și de cardinali. Culoarea lui de un roșu profund, cu străluciri mistice, fascinează și intrigă, totodată, și nu este de mirare că piatra focului a fost legată de istoria omenirii încă de la începuturile ei. O legendă indiană spune că rubinele au fost create odată cu omul, să îi protejeze inima și sângele care îi dau viață, energia și vitalitatea. Cine purta un rubin, oricât de mic, era ferit de rele și de boli, de spiritele răzbunătoare și de dușmani. Evreii povestesc că rubinul i-a fost încredințat lui Aaron, fratele lui Moise, care fusese uns cel dintâi preot al Domnului și al poporului său. El purta un rubin strălucitor pe piept în timpul rugăciunilor și al ritualurilor religioase. De atunci, marii conducători ai bisericii au păstrat obiceiul de a purta rubine încrustate fie pe cruce, fie pe hainele sacerdotale. În perioada medievală, înainte de a fi studiate proprietățile diamantelor, rubinul era considerat celor mai valoros și prețul lui era de opt ori mai mare decât al altor pietre prețioase.

carmen-lucia-ruby

Photo credit: cliff1066™ / Foter / CC BY

Rubinul, pavăză împotriva pericolelor

Rubinul nu lipsea niciodată din bijuteriile regale și de pe coroanele princiare. Regii erau sfătuiți să poarte obligatoriu rubine, lângă inimă, pentru a-și proteja viața. Exista credința că rubinele se întunecau, dacă cineva uneltea împotriva regelui și îi doreau moartea, apoi reveneau la culoarea lor frumoasă, după ce trecea pericolul. Strălucirile lui roșii erau asemuite focului mistic, asociat cu puterea absolută, dar și cu magia. Rubine mici, descântate și înconjurate de blesteme puternice, erau înfipte în pielea războinicilor asiatici, să îi protejeze în luptă.

Protectorul îndrăgostiților

În Evul Mediu, rubinul a început să fie asociat cu pasiunea, cu dragostea și cu logodna. Tinerii erau sfătuiți să îl poarte pe un inel sau la o brățară, dar întotdeauna la mâna stângă, pentru a fi în legătură directă cu bătăile inimii. Iubirea era protejată de un rubin binecuvântat la biserică, în timpul slujbei de logodnă, iar îndrăgostiții aveau să se bucure toată viața de puterea pietrei prețioase, care le aducea armonie, fericire și prosperitate.

Dronning_victoria

Celebrul rubin ”Prințul negru”, pe coroana regală britanică (sursa foto: wikipedia.org)

Puteri magice înșelătoare?

Vracii de odinioară foloseau praf de rubine să facă leacurile pentru inimă mai puternice. Prafurile și ceaiurile cu rubin mai erau folosite și pentru tăieturile de sabie, pentru infecțiile purulente ale pielii sau chiar pentru durerile din dragoste. Rareori, leacul lor cu praf de pietre funcționa, pentru că, de cele mai multe ori, foloseau, fără să știe, spinel sau granate pe care le confundau cu rubinele. Multe pietre roșii au trecut drept rubine, în secolele trecute. Coroane princiare și coliere spectaculoase, la prețuri fabuloase, erau de fapt decorate cu spinel și alte cristale roșii, nu cu prețioasele rubine. Faimos a rămas în istorie așa numitul ”Rubin al Prințului Negru”, piesa de rezistență a coroanei regale britanice. Gemologii l-au studiat cu atenție și au stabilit fără greșeală că este, de fapt, un spinel, piatră a cărei valoare este de zeci de ori mai mică decât a rubinelor. Coroana a fost făcută la comanda Reginei Victoria, care a ținut în mod special să fie decorată cu piatra roșie, sub formă de inimă. Îi aparținuse unui prinț maur, ucis în bătălie, apoi a ajuns la Prințul Negru, fiul lui Eduard al III-lea al Angliei, la Henry al V-lea și la Richard al III-lea, toți trei murind în condiții năpraznice. Rubinul ”Prințul Negru” nu le-a purtat noroc, dar Regina Victoria avea încredere în puterile lui magice. Domnia ei a fost lungă și prosperă, semn că piatra nu i-a înșelat așteptările, deși era un simplu spinel…

sursa foto: CC BY-ND” target=”_blank” rel=”noopener”>Foter.com

Vezi şi Westminster Abbey din Londra – curiozități despre catedrala unde sunt încoronați regii britanici!