Lumânările de la nuntă și de la botez. Ce semnificație au și cum se folosesc

Lumânarea reprezintă lumina care alungă întunericul din viața noastră și din suflet. Nu întâmplător lumânările de la nuntă sau de la botez au căpătat semnificații purificatoare și binefăcătoare.

Lumânarea este unul dintre cele mai puternice simboluri, folosită din cele mai vechi timpuri în diverse credințe și ritualuri religioase, dar și în magie. Ea reprezintă căldura și focul purificator care sporește puterea rugăciunilor. De câte ori ne rugăm și de câte ori ne punem o dorință este bine să aprindem o lumânare, pentru că lumina ei atrage puteri binefăcătoare.

Pentru creștini, lumânarea este lumina primită de la Dumnezeu. Cu atât mai importante sunt lumânările sfințite la biserică, lumânările de la nuntă sau la botezul unui nou născut. Pentru credincioșii din alte religii, lumânările reprezintă speranță și foc purificator, așa cum, în multe ritualuri magice, lumânările erau folosite pentru a dezvălui viitorul și pentru a împlini dorințe ascunse.  

Lumânarea de la botez, prima lumină din viața unui nou născut

Lumânarea de botez este unul dintre cele mai frumoase și valoroase simboluri pe care le primește un nou născut, când este creștinat. Ea trebuie păstrată cu grijă de părinți și folosită numai în momentele speciale din viața copilului. Fiind o lumânare sfințită, se crede că are harul de a alina și de a alunga durerile când micuțul este bolnav.

Tradițiile creștine spun că lumânarea trebuie aprinsă a doua zi după botez, când copilul este scăldat de nașă și se spală mirul cu care a fost uns la biserică. Lumina lumânării va ocroti sufletul micuțului creștinat, în timp ce este spălat și primenit. Apoi, lumânarea poate fi aprinsă și la petrecerea de moț sau în fiecare an, când copilul își serbează ziua de naștere.

Obiceiuri vechi legate de lumânarea de botez

În unele zone ale țării, capătul de jos al lumânării se tăia și se dăruia nașei, să îl aibă în casă drept pavăză și să-l țină la icoane. Nașa se ruga pentru familia ei și pentru fini aprinzând această lumânare sau o folosea când descânta de deochi.

Fetele, când ajung la vârsta măritișului, este bine să pună busuioc proaspăt la lumânarea lor de botez și să o aprindă în zile de mare sărbătoare, de Paște sau de Crăciun. Este bine să se roage pentru sănătatea lor, pentru familie, pentru un soț bun și pentru copii sănătoși. 

Cum se foloseau pe vremuri lumânările de la nuntă

Lumânările de la nuntă reprezintă azi mai mult o fală, decât credința și curățenia sufletească a mirilor. În vremurile mai vechi, se aprindeau lumânări la nuntă pentru miri pentru ca tinerii căsătoriți să fie protejați de rele, să fie luminați la suflet de credință și să aibă speranță în Dumnezeu.

Azi, semnificația lor veche s-a pierdut. Împodobite cu buchete mari de flori și panglici, unele cu diverse obiecte decorative sau cu poze, lumânările de nuntă arată mai degrabă cât de bogați sunt părinții mirilor sau nașii.

Conform tradiției creștine, la opt zile după cununie, mirii și nașii lor trebuie să meargă la biserică, unde vor aduce și lumânările de la nuntă. Preotul le va citi o dezlegare, le va vorbi despre căsnicie și va aprinde lumânările din nou. La final, ele se lăsau la biserică să fie folosite la slujbe. Dar lumânările de azi sunt făcute din parafină și fumegă puternic, astfel că mulți preoți nu le mai folosesc în biserici.

Lumânările de cununie pot fi luate acasă, unde pot fi aprinse la marile sărbători, la mari momente de bucurie în familie, așa cum este nașterea unui copil, sau în momentele de cumpănă.

La botez și la cununie este bine să folosim lumânări din ceară curată, să evităm pe cât putem parafina sau alte soluții sintetice. Ceara curată, făcută de albine, vorbește despre smerenia și credința adevărată din sufletul mirilor și al nașilor.