Margarina: ce a fost și în ce s-a transformat acest produs?

De ce vorbim despre margarină? Pentru că are un renume prost, de care-și dorește să scape. Și chiar merită această „reabilitare”. Dacă margarina ar fi o persoană, după viața ei s-ar putea face un film, un film care ar avea de toate: acțiune, mister, emoție, război, reinventări și chiar happy-end. Vedem “filmul” povestit pe scurt de dr. Laura Davidescu, medic specialist Igienă, master în Nutriție și Siguranță Alimentară.

Margarina a fost inventată pe vremea lui Napoleon al III-lea, ca alternativă ieftină pentru unt, fiind compusă din seu de vacă amestecat cu un pic de lapte. Germanii au început s-o producă în 1902 prin hidrogenarea uleiului de floarea-soarelui. Prin acest procedeu simplu, uleiul se solidifica, pasta obținută semănând cu untul și putând fi întinsă pe pâine și păstrată o perioadă îndelungată, pentru a fi mâncată ca atare sau folosită la gătit.

În 1969, când deja împlinise o sută de ani, margarina ajunsese deja la vânzări importante atât în Europa, cât și în Statele Unite, iar la începutul actualului mileniu devenise o opțiune alimentară a multora fie datorită prețului mic, a preferințelor vegetariene, a postului religios sau a convingerilor legate de sănătate. În plus industria de patiserie a adoptat-o cu entuziasm datorită costului mic și a folosit-o într-o grămadă de produse. Margarina era vedetă, dar avea o problemă ascunsă, despre care nu se știa nimic pe atunci…

Abia în anul 2003 s-a decis oficial că acizii grași trans, care se formau în procesul de hidrogenare și în cursul prelucrării termice a unor grăsimi, inclusiv a margarinei, sunt niște substanțe cu efecte rele asupra sănătății. Suntem într-unul din punctele de cotitură ale existenței margarinei, când produsul ajunge să fie arătat cu degetul și acuzat de epidemia de boli cardiovasculare. Însă specialiștii în industrie alimentară nu renunță la margarină și încep să studieze și să experimenteze cum pot transforma uleiurile vegetale, care au fost și rămân un ingredient util și sănătos, într-o pastă solidă, dar fără să mai apeleze la hidrogenare, pentru a scăpa de nedoriții acizi grași trans. Vestea bună este că au reușit acest lucru prin amestecarea uleiurilor cu mici cantități de substanțe care separă particulele grase și le mixează cu apa, transformând uleiul respectiv într-o pastă moale, ce poate fi întinsă pe o felie de pâine. Cam cum se face maioneza. Așa că, de mai bine de un deceniu, avem noi margarine pe rafturile magazinelor, cum ar fi Rama, Delma și Becel, și ele sunt alimente perfect sănătoase și “curate”! Tot ce mai rămâne este ca oamenii să afle că ele nu se mai fac prin hidrogenare.

Pe lângă amestecul de uleiuri (de floarea-soarelui, de in, de rapiță, de măsline, palmier etc.), unele margarine moderne au primit și un adaos de vitamine A și D sau de acizi grași omega 3 și se apropie acum de calitățile unui aliment funcțional, cu reale beneficii pentru sănătate.

Mai mult, EFSA, organismul european de certificare a calității alimentelor, a recunoscut oficial efectul stanolilor și sterolilor din margarine, care sunt substanțe cu rol dovedit în scăderea colesterolului din sânge. Nu doar că margarina actuală nu este rea pentru sănătate, ci chiar ajută la menținerea acesteia. Nu v-am spus că e cu happy-end?