Mărțișoarele aduc bani frumoşi

Mărțișoarele lucrate manual, cele mai căutate (foto: Adina Stănilă)

Sculptate în lemn, pictate pe sticlă sau croşetate, mărţişoarele meşterilor talentaţi atrag privirea în mulţimea de gablonţuri ieftine. Printre kitsch-urile din plastic, este imposibil să nu remarci mărţişoarele delicate şi simple ale Floricăi Vârban. Împletite din fire subţiri de mătase sau cusute pe pânză de goblen, ai spune că le-a cules de pe costumul popular. „Eu am copilărit în Moldova şi am învăţat să fac mărţişoare de la şcoală şi de la ceilalţi copii. Pe atunci, purtau şi băieţii mărţişoare şi le făceam câte un şnur mare cu o bucată de pânză pe care scriam o literă sau chiar numele întreg. Dar cel mai vechi model era mărţişorul din şnur alb cu roşu, cu câte o bobiţă la capete, una roşie şi una albă”, începe să depene Florica Vârban povestea mărţişoarelor sale.

► „Pe vremuri, mi-am cumpărat o casă”

Toată viaţa a migălit cu acul şi făcea adesea mărţişoare pe care le împărţea prietenilor. Odată ce a ieşit la pensie, pasiunea s-a transformat într-o sursă de câştiguri. În urmă cu 20 de ani, şi-a propus să le lase copiilor apartamentul şi să se mute cu soţul ei într-o garsonieră. An de an, vindea câteva mii de mărţişoare şi îşi strângea banii la CEC. „Am adunat bani şapte ani şi am luat o garsonieră confort II. Am continuat să fac mărţişoare, ne-am schimbat casa şi mi-am ajutat şi nepoţii. Se câştiga bine înainte. Am pornit cu patru, cinci modele şi am ajuns la 50. Clienţii mei cereau mereu ceva nou. Intelectualii, studenţii apreciază mult mărţişoarele mele tradiţionale, unii le trimit şi la rude în străinătate. Dar, în ultimii ani, vânzările au fost mai slabe”, spune Florica Vârban, supărată că anul acesta primăria i-a dat autorizaţie într-o piaţă mărginaşă. „Locurile bune, de lângă metrou sau din centru, se dau pe relaţii”, dar tot speră să îşi rotunjească pensia cu mărţişoarele pe care le vinde cu trei sau patru lei.

►Clienţii vor mărţişoarele lucrate manual

Mărțișoare tradiționale din zona Bucovinei (foto: Adina Stănilă)

Iubitorii meşteşugului migălos mizează pe simbolurile tradiţionale, să facă faţă concurenţei cu obiecte ieftine din bazar. Şnurul alb cu roşu se pune astăzi pe orice cadou, dar nimic nu se compară cu un ghiocel sau cu o buburuză. „Conform tradiţiei, mărţişorul trebuie să îţi aducă noroc, de aceea fie croşetez, fie modelez trifoi cu patru foi, lângă care pun o mămăruţă”, îmi spune Corina Ştefănescu, moderator radio în Mediaş şi creatoare de mărţişoare. „Deşi se vând doar câteva zile pe an, este o afacere de sezon profitabilă. Nu pot să spun că pot trăi sau că mă pot baza pe această sursă de venit, dar este un venit suplimentar binevenit. Depinde foarte mult de ceea ce oferi, pentru că cei care cumpără lucru de mână caută ceva deosebit, care să încânte, să atragă şi mai ales ceva care să fie unic”, este de părere Corina. Mădălina Gogoriţă mizează şi ea pe mărţişoarele lucrate manual, dar a adoptat o tehnică modernă. Face flori şi fluturi vesel coloraţi din hârtie, pe care o rulează după o metodă numită quilling. „Un model simplu îţi ia aproape 20 de minute. Nu e complicat, dar cere multă îndemânare. Hârtia nu costă mult şi pot vinde mărţişoarele cu câţiva lei, însă taxele de participare la târgurile din Capitală sunt prea mari ca să scoţi vreun profit. Cel mai bine este să colaborezi cu muzeele care organizează târguri de Mărţişor”, spune Mădălina, care a pregătit câteva sute de mărţişoare pentru târgul de la Muzeul Satului, din Bucureşti. O floare de primăvară, o buburuză sau un trifoi duc mesajul Mărţişorului mai departe şi le aduc bucurie deopotrivă celor care le poartă şi celor care le creează.