Vechiul Testament ne arată că primele rânduri scrise din Biblie ne-au fost dăruite chiar de Dumnezeu. În Cartea Exodului, Domnul i-a zis lui Moise: ”Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo. Eu îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile pe care le-am scris pentru învățătura lor”. Așa aflăm că primele cuvinte scrise sunt de origine divină, dar tot ceea ce s-a scris mai târziu și a format cu adevărat Biblia are autori diferiți.

Biblia, inspirată de însuși Dumnezeu

Credincioșii știu că Dumnezeu a fost cel care a inspirat toate cuvintele Bibliei. În Cartea Evreilor stă scris: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu”.

Iar un alt citat reprezentativ din Timotei subliniază: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire”. Pe de altă parte, tot din Evanghelii aflăm că Biblia nu cuprinde toată învățătura Domnului, tocmai pentru că aceasta a fost transcrisă de oameni în măsura în care au priceput-o și au fost capabili să o transmită mai departe.

Indiferent cine a scris cu adevărat Biblia, ea are un mesaj unitar

Biblia este deopotrivă o carte istorică și o carte profetică, așa cum este o carte sfântă. Preoții ar spune că este scrisoarea lui Dumnezeu către omenire. Ea cuprinde 66 de cărți, scrise de 40 de autori care au fost inspirați de credință. Iar autorii sunt fie prooroci precum Moise, împărați precum David și Solomon, fie apostolii lui Iisus, care erau și oameni simpli, pescari, dar și cărturari.

Textele pe care aceștia le-au scris, fie singuri, fie cu ajutorul unor scribi, pentru că unii dintre ei au fost cu siguranță analfabeți, au totuși un fir comun. Indiferent de faptele relatate și de stilul în care au fost scrise, cine a scris cu adevărat Biblia a reușit să transmită același mesaj: tot ce a făcut Dumnezeu prin proorocii Săi și prin Fiul Său, Iisus Hristos, a făcut pentru mântuirea lumii.

Uimitor este că textele găsite și adunate în paginile Bibliei se întind pe o perioadă de aproximativ 1.500 de ani, dar cu toate acestea ele au păstrat un mesaj unitar.

Împărțirea și traducerea Bibliei

Primele tăblițe scrise, cu legile și canonul primit de Moise, erau păstrate ca un tezaur neprețuit în sfântul Chivot. Ele au fost copiate și răspândite printre vechii evrei, dar puține au rezistat timpurilor. Se crede că Ezra, unul dintre cei mai puternici lideri ai vechilor israelieni, a fost cel care a adunat toate textele păstrate și le-a grupat compunând primele 17 cărți din Vechiul Testament.

Următoarele 22 de cărți sunt Cântările și cărțile profetice. Noul Testament a fost scris se pare până spre sfârșitul anilor 200 și cuprinde cinci cărți istorice, 21 de epistole sau cărți didactice și o carte profetică, Apocalipsa. Toate aceste cărți au fost scrise în ebraica veche, în aramaică și apoi în greacă.

Cele mai vechi manuscrise se pare că au fost moștenite de la essenieni, o sectă evreiască ai cărei călugări au păstrat cu sfințenie pergamentele care vorbesc despre Vechiul Testament. Primele traduceri în greacă datează de pe vremea împăratului Ptolemeu, cu aproximativ 150 de ani înainte de Hristos.

În ceea ce privește Noul Testament, cu excepția Evangheliei după Matei scrisă în aramaică, toate cărțile au fost scrise în greaca vulgară, vorbită de popoarele aflate sub stăpânirea lui Alexandru cel Mare. Vulgata, traducerea aprobată de biserică, pe care se bazează Biblia de azi, a fost realizată în jurul anului 400 după Hristos de către învățatul Ieronim.

Ce înseamnă ”Testament”

Cartea Sfântă are două părți distincte, Vechiul și Noul Testament. Termenul de ”testament” nu este, însă, cel pe care îl cunoaștem cu toții, ci înseamnă ”legământ”. Biblia este legământul lui Dumnezeu încheiat cu Moise pentru evrei și legământul său încheiat prin Iisus cu toți credincioșii pentru mântuirea lor.

sursa foto: 123rf.com