Află secretele plantelor celtice!

Poţi găsi acum ceai de silur la magazinele cu produse naturale. Pentru uz extern, poţi face infuzie dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă. După ce s-a răcit, torni două-trei picături în ochi sau aplici comprese: înmoi o batistă de bumbac curată sau vată în ceai de silur și o așezi pe ochi. Stai așa timp de 10 minute. Acest tratament este indicat în conjunctivite, blefarite, slăbirea vederii, oboseala ochilor (mai ales dacă lucrezi mult la calculator), usturime, vedere tulbure, lăcrimare, secreţii oculare purulente, fotofobie, dureri de cap datorate problemelor de vedere. Nu se folosește mai mult de o dată pe zi. Se poate utiliza și intern, dar atunci se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă. Se beau două ceaiuri pe zi. Se poate adăuga și o linguriţă de tinctură de silur. Ceaiul este bun și în caz de limbă încărcată sau lipsa poftei de mâncare.

Buberic (Scrophularia nodosa) tratează bolile de piele

În vechime, se considera că poate vindeca de la dureri banale de gât până la scrofuloză, tuberculoza ganglionilor limfatici de la gât, boală foarte des întâlnită în trecut. Din cauza formei de nod a plantei, celţii socoteau că vindecă orice boală a cărei manifestare arată ca un nod. Așa că îl foloseau în tratarea ganglionilor inflamaţi, umflăturilor de orice fel, abceselor, hemoroizilor. În prezent, cercetătorii au descoperit că, pe cale internă, poate fi toxic, dar poate fi folosit extern, ca unguent. Este indicat în diverse probleme dermatologice, eczeme, scabie, hemoroizi.

Poţi prepara o alifie, după următoarea reţetă: se pisează cu pisălogul sau se dă prin râșniţa de cafea o mână de flori, frunze și rădăcină de buberic. Se adaugă 110 ml de ulei de măsline. Se încălzește la 60˚C. Se lasă la foc mic 15 minute, amestecând des și având grijă să nu clocotească. Se strecoară prin sită. Apoi, uleiul se mai încălzește o dată la 60˚C. După ce se ia de pe foc, se adaugă 15 g ceară de albine. Se amestecă și se pune într-un recipient pentru alifie. Se păstrează la rece. Se aplică extern de câte ori este nevoie. Poate fi folosită timp de un an de la preparare. Pentru scabie, mai poţi face un unguent din 100 g rădăcină rasă de buberic, amestecată cu 100 g unt sau vaselină. Se unge zona afectată de mai multe ori pe zi.

Vâscul (Viscum album), de ajutor în tratamentul cancerului

Se pare că vâscul a fost adus din Grecia în Irlanda și a devenit o plantă foarte des folosită de druizi în ritualuri, mai ales cel de Anul Nou Celtic (în jur de 21 decembrie) și în vindecarea bolnavilor. Terapeuţii naturiști de azi îl folosesc în prepararea unui suc sau a unei tincturi care ajută la tratarea cancerului. Atenţie! Vâscul poate fi extrem de toxic și este benefic doar în doze mici. De aceea, remediile trebuie luate doar la indicaţiile unui fitoterapeut, fără a se depăși doza recomandată.

Brusturele (Arctium lappa) detoxifică organismul

Celţii foloseau această plantă și pentru vindecarea rănilor, dar și în cosmetică, pentru ca părul să crească mai repede sau împotriva descuamării pielii scalpului. Ceaiul de rădăcină de brusture elimină toxinele din organism, ajută în curele de slăbire și, totodată, întărește imunitatea. Poţi prepara o infuzie dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană cu apă.Dacă bei trei căni de ceai de brusture pe zi (dimineaţa, la prânz și seara) efectul va fi nu numai de curăţire interioară a organismului, dar se va vedea și în exterior. Tenul tău va fi mai curat, mai luminos, iar dacă ai coșuri, acestea vor dispărea. Pentru un efect de durată, cura cu ceai de brusture trebuie să dureze între trei și șase săptămâni.

Extern, frunza de brusture este indicată în bolile reumatice, pentru că este un bun antiinflamator și calmează durerile.

Se pot face cataplasme cu frunze de brusture în caz de entorsă sau dureri articulare. Se scoate nervura frunzei proaspete și se zdrobește cu o sticlă. Se aplică pe locul afectat şi se leagă cu o faşă. Se schimbă de două ori pe zi.

Călinul (Viburnum Opulus) calmează durerile menstruale

Călinul este un arbust care înflorește foarte frumos primăvara și dă fructe roșii vara. Planta uscată era folosită de druizi în ritualurile ce însoţeau sărbătoarea Samhain, de pe 31 octombrie, acum cunoscută ca Halloween. Femeile celţilor știau să facă leacuri din fructele de călin, care au fost utilizate, timp de secole, în tratarea crampelor și a durerilor din perioada menstruală. Are efect de calmare a musculaturii netede și, de aceea, poate calma sughiţurile și crampele stomacale.

În prezent, se folosește scoarţa uscată de călin, din care se poate face un decoct, preparat după cum urmează: se fierb timp de 10-15 minute două linguriţe de plantă uscată într-o cană cu apă. Ceaiul se bea călduţ de trei ori pe zi. Se mai poate lua și tinctură de călin (4-8 ml de trei ori pe zi).