Intrarea Domnului în Ierusalim, mesajele ascunse ale icoanei

Majoritatea icoanelor ortodoxe este caracterizată de simplitate și culori întunecate. Icoanele românești au linii sobre, culori grave, un joc al luminii și al întunericului care pune accentul pe harul sfinților. Dar icoana care zugrăvește Intrarea Domnului în Ierusalim surprinde prin bogăția de culori și lumină!

În cele mai multe icoane, chipul lui Iisus, chipul Maicii Domnului, trăsăturile sfinților sunt senine, dar melancolice și triste, încadrate de un fundal cât mai simplu și echilibrat, lipsit de elemente decorative inutile. Scenele biblice zugrăvite în icoane sau pe pereții bisericilor respectă aceleași canoane: simplitate, sobrietate, culori stinse și lumini apuse.

Dar între toate aceste icoane și tablouri grave, icoana Nașterii Domnului și icoana Intrării Domnului în Ierusalim sunt, poate, cele mai luminoase și senine, încărcate cu simboluri variate, dar foarte bine alese.

Sursa de inspirație pentru icoana Floriilor

Iată cel mai important pasaj din Biblie care zugrăvește sosirea lui Iisus la Ierusalim după ce înfăptuise miracolul învierii lui Lazăr.

„Iar când S-a apropiat de Ierusalim și a venit la Muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici, zicându-le: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mânz cu ea; dezlegați-o și aduceți-o la Mine. Și dacă vă va zice cineva ceva, veți spune că-I trebuie Domnului; și le va trimite îndată.

Iar acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin proorocul ce zice: „Spuneți fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug.”

Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut pe ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: ”Osana, Fiul lui David!”

Alții s-au mâniat și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Au niciodată n-ați auzit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit lauda? (Matei 21, 1-12, 15-16).

Sfântul Evanghelist Luca arată că „mulțimea ucenicilor bucurându-se a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuseră” (19, 37), dintre care cea mai mare era învierea lui Lazăr. Astfel este scris și în Evanghelia după Ioan: „De aceea L-a și întâmpinat mulțimea pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta – Învierea lui Lazăr” (12, 17-18).

În Evaghelia după Luca mai aflăm un amănunt: „Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii! Și El, răspunzând, a zis: Zic vouă: dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga!” (19, 39-40).

Intrarea Domnului în Ierusalim. Simbolurile icoanei

Bucuria mulțimii este redată foarte plastic în toate icoanele închinate acestei sărbători. Chiar și în cele mai simple reprezentări, culorile mulțimii vorbesc de la sine. Oamenii poartă haine variat colorate în care predomină roșul și albastru. Însuși Iisus este pictat cu o haină lungă și o manta în culorile roșu și albastru, culoarea sacrificiului versus culoarea speranței și a împlinirii. 

Din mulțime se disting tineri care aștern haine și ramuri de finic înaintea Domnului, copii cu flori, femei cu brațele ridicate, fețe luminate și senine. În contrast cu mulțimea care aclama, sunt pictate zidurile sobre și ascuțite ale cetății Ierusalimului, acolo unde Iisus avea să cunoască cele mai mari chinuri și umilințe.

În partea opusă cetății sunt adesea pictate stânci colțuroase, iar prezența lor în icoană nu este deloc întâmplătoare. Calea pe care merge Iisus, pe lângă stâncile abrupte, este calea omului care avea să îndure sacrificiul suprem pentru binele credincioșilor.

Mânzul alb, un simbol al speranței

Cine privește cu atenție icoanele care zugrăvesc Intrarea Domnului în Ierusalim va observa în prim plan asinul pe care merge Isus, zugrăvit în alb. Dintre toate animalele, El a ales să fie purtat de un măgăruș tânăr și umil.

Este poate cel mai modest dintre animalele de povară, iar Domnul a vrut să transmită un mesaj de încredere și speranță până și celor mai umili credincioși. Lor, în primul rând, li se arată mila dumnezeiască. Tot pe măgar a călătorit și Maria, pe când era însărcinată cu Iisus, în drumul ei spre Ierusalim.

Pentru evrei, măgarul era un simbol al păcii și al comuniunii, astfel că el apare adesea în scrierile sfinte.

Ramurile de salcie vorbesc despre izbăvire

Salcia și ramurile înmugurite de copaci care apar în icoană sunt menționate în Vechiul Testament, când evreii sărbătoresc eliberarea din sclavia Egiptului. „În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late și sălcii de râu și să vă veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru…” (Levitic 23, 40).

Salcia este un simbol al bucuriei și al vieții, dar și al izbăvirii de rele, de necazuri și griji. De aceea, este bine să iei salcie sfințită de la biserică și să o pui acasă, la icoane, în Duminica Floriilor. Salcia are puteri binefăcătoare, îți păzește familia de rele și de boli și îți păzește casa de necazuri.