Icoanele sfinților, icoane ortodoxe românești, sunt de o simplitate aparte și de o frumusețe austeră care îți rămâne în suflet toată viața.

Cu totul deosebite de icoanele rusești sau de icoanele catolice, icoanele românești sunt simboluri puternice și conțin elemente străvechi, respectate cu sfințenie.

Canoanele iconarilor români ocolesc podoabele și decorațiunile încărcate, dar ele transmit mesaje puternice prin culorile simple folosite și prin aureolele sfinților.

Icoanele sfinților. De unde provine tradiția aureolelor sfinte

Unul dintre cele mai cunoscute și răspândite simboluri din icoanele creștine, în mod deosebit din icoanele ortodoxe, este aureola de lumină care înconjoară fruntea sfinților.

În icoanele sfinților se respectă un canon vechi care spune că trebuie să fie pictate și cele care se văd cu sufletul, nu doar cele care se văd cu ochii. Astfel că aureolele aurii care închipuie nimbul de lumină al sfinților se pictează cu sârguință în orice icoană care respectă tradiția.

În picturile noastre creștine, aura este adesea reprezentată printr-un cerc sau un nimb de aur sau de culoare aurie, după cuvântul ebraic ”awr” care însemna lumină.

Semnificația creștină a nimbului de lumină

Aura sfinților este slava, lumina și cununa vieții promisă de Hristos celor mai vrednici ucenici ai Săi și tuturor creștinilor martiri, care s-au sacrificat pentru răspândirea credinței drepte.

Toți mari sfinții la care ne închinăm sunt văzuți drept mijlocitori dintre omul de rând și puterea lui Dumnezeu, iar misiunea lor sfântă este adusă în ochii tuturor tocmai prin pictarea aureolei de lumină.

Este un mesaj care spune că, și după moartea sfântului, puterea pe care el a primit-o de la Dumnezeu lucrează pentru noi, iar rugăciunile noastre nu vor fi rostite în zadar.

Lumina pe care o radiază sfinții trebuie să fie călăuză pentru noi ceilalți, să ne alunge teama și durerile, să ne înalțe spiritual și să ne întărească în credință.