Crengile de palmier aveau o semnificație deosebită pentru evrei, din vremuri antice, cu mult timp înainte de răspândirea creștinismului. Vegetația din Israelul vremurilor biblice era destul de săracă. Palmierul, măslinul, dafinul, rodiul și vița de vie erau cei mai importanți arbuști.

Palmierul, folosit adesea la sărbători

Crengile de palmier, alături de crengile de măslin, erau folosite adesea la diverse festivități și ceremonialuri religioase. Ele făceau parte din tradițiile legate de Sărbătoarea Corturilor sau Sukkot, când tot poporul evreu aduce un omagiu lui Dumnezeu pentru sănătate, pentru bucurie și prosperitate.  

Ce semnificau în vechime crengile de palmier

Duminica Floriilor și intrarea Domnului in Ierusalim
Duminica Floriilor și intrarea Domnului in Ierusalim

Pentru evrei, dar și pentru multe alte popoare din bazinul Mediteranean, crengile de palmier, lungi și viguroase, reprezentau victoria, bucuria, triumful, pacea și viața eternă.

Palmierul este mereu verde și roditor. Crengile de palmier, mari și bogate, le ofereau oamenilor nu doar umbră și răcoare în acele ținuturi unde temperaturile urcă mult în timpul verii, dar ele semnificau și abundență, tinerețe, sănătate și vigoare.

Intrarea lui Iisus în Ierusalim a fost o adevărată sărbătoare pentru cei care îl așteptau cu speranță. Oamenii îi strigau ”Osana!”, ceea ce se poate traduce prin ”Salvează-ne! Mântuiește-ne, Doamne!”

Era firesc ca evreii care așteptau să se împlinească profeția Domnului, să iasă înaintea lui Iisus cu flori și crengi de palmier, pentru a-și manifesta bucuria și credința. Chiar dacă Iisus intra în Ierusalim călare pe un modest asin, el era împăratul tuturor celor care căutau credința și izbăvirea.