Ești bisericoasă sau superstițioasă?

Din puhoaiele de „credincioși” care se îmbulzesc la marile evenimente religioase de peste an, prea puțini sunt aceia care știu cu adevărat sensul sărbătorii cu pricina sau chiar al prezenței lor acolo. Și câți dintre cei prezenți, duminică de duminică, la Sfânta Liturghie, știu ce reprezintă Proscomidia, Paraclisul sau Sfintele Daruri? Pe de altă parte, acatistele, pomelnicele, solicitarea „părticelelor”, un număr anume de mătănii, „sfințirea” celor mai ciudate obiecte sunt la loc de cinste în inimile „credincioșilor” de azi. Tu ești o credincioasă superstițioasă?

Credința e în suflet

Chiar și superstiția e tot o formă de credință. Însă nu are nimic de-a face cu religia creștină. Fie că vorbim despre naștere, botez sau nuntă, fie despre înmormântare, parastase sau închinăciunea la moaște, omul a inventat nenumărate ritualuri păgâne, menite să atragă norocul, bunăstarea sau să alunge duhurile rele. Or, deși acestea se săvârșesc sub masca Bisericii, sunt total în afara religiei. Spre exemplu, unii spun că dacă îi „taie calea” preotului, le merge bine în toate cele. Alții, dimpotrivă, sunt convinși că apariția unui preot în calea lor e aducătoare de belele. Acestea sunt pure superstiții, la fel ca și faptul de a purta talismane, spartul cănilor sau trecerea păsărilor peste mormânt la înmormântări, pomenile exagerate cu număr fix de zile, mersul la un anumit număr de biserici sau aprinderea de lumânări la un anumit număr de morminte lăsate în paragină. Iar superstițiile se traduc prin frica de a nu se întâmpla ceva rău, în vreme ce credința în Dumnezeu înseamnă împăcare cu sine, iubire, pace și nicidecum frică.

Să vezi și să nu crezi

Un preot adevărat, un duhovnic dedicat nu va încuraja niciodată asemenea practici vrăjitorești. Totuși, nimeni nu le corectează. Se spune că agheazma mare adunată de la 7 sau 9 biserici e mai puternică, la fel cum mersul 7 sau 9 zile la rând la tot atâtea biserici, neapărat în linie dreaptă, face minuni. Se aprind lumânări invers și se scot părticele, ca să le meargă rău dușmanilor. Te trezești cu tot felul de rugăciuni tipărite, care trebuie împărțite la un număr fix de persoane, ca să îndeplinească dorințe. Unii fac orice să fie pășiți de preot la ieșirea cu Sfintele Daruri sau să se dezbrace preotul peste ei. Alte femei cer cheile bisericii să le spele sau permisiunea de a spăla limba clopotului, crezând că apa aceea băută de fetele nemăritate le va scoate în cale ursitul. „Deschisul cărții” este un ritual vrăjitoresc, încurajat de unii preoți dornici de venituri mari. Atingerea moaștelor cu tot felul de obiecte cu rol de talisman după aceea este un mare păcat. Astfel, ne păcălim cu tot felul de înșelătorii, în loc să alegem cea mai simplă cale, unica de altfel, de a ne apropia de Dumnezeu, anume pocăința și înălțarea spirituală.

Sursa foto: Flickr.com