Dacă ar fi întrebați, pe rând, fiecare dintre cei ce s-au rugat la moaștele sfinte sau la icoana făcătoare de minuni, ar răspunde fără tăgadă, la unison, că Sfântul Spiridon i-a atins cu dragostea lui nemărginită. Și le-a împlinit chiar și cele mai îndrăznețe dorințe.

A trăit în numele Domnului

Potrivit scrierilor religioase, Sfântul Spiridon s-a născut în anul 270, în Cipru. În perioada în care era împărat Constantin cel Mare. A fost păstor şi a rămas văduv de tânăr. Rămas singur, a ales să urmeze calea credinței și s-a călugărit. A devenit astfel atât păstor al creștinilor, ca episcop al Trimitundei, cât și al oilor atât de dragi lui. A fost arestat și exilat în vremea împăratului Maximian. În anul 325 a participat la Primul Sinod  Ecumenic de la Niceea, unde a lăsat asistența mută de uimire pentru simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă.

Ba chiar a reușit să convertească la ortodoxism un mare filozof al vremii. La acel eveniment, l-a cunoscut și pe Sfântul Nicolae, cel cu care a legat o strânsă prietenie. S-a stins din viață în Cipru, în anul 348, și a fost înhumat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. Când insula a fost cotropită, ciprioții au deschis mormântul, pentru a putea muta moaștele. Dar au descoperit trupul intact și plăcut mirositor. Așa au mutat racla la Constantinopol, de unde, în 1453, a fost dusă în Serbia. Mai târziu, sfintele moaște au fost aduse, de către un preot grec, în insul Corfu, din Grecia, unde se află și azi.

Minunile sale au împânzit lumea

Chiar și în zilele noastre, rămășițele pământești al Sfântului Spiridon continuă să facă minuni. I se mai spune „sfântul călător” căci se vorbește că ar părăsi uneori racla și ar pleca prin lume pentru a vindeca trupuri și suflete bolnave. O dovadă a acestui mare mister constă în deteriorarea tălpilor încălțărilor din mătase cu care este înveșmântat sfântul, în fiecare an, cu ocazia praznicului său.

Chiar și la Biserica Sfântul Spiridon Vechi, din București, există un papuc al sfântului, care se spune că ar fi păstrat fire de iarbă pe talpă. Printre miracolele sale se numără și acelea de a fi adus ploi în vreme de secetă, de a opri potopul și foametea, de a vindeca de boli oamenii și chiar pe împăratul Constantin, de a readuce la viață copii morți, de a reda graiul unor oameni muți. Există și dovezi de necontestat alșe faptului că sfântul pleacă din raclă uneori. Pentru o vreme, moaștele dispar iar la întoarcere, trupul este cald, veșmintele prăfuite și tălpile tocite la încălțări. De aceea, în fiecare an, i se schimbă hainele și papucii.

Pe cine ajută Sfântul Spiridon

Este considerat patronul spiritual al cizmarilor și mare vindecător. Nu degeaba multe spitale și biserici îi poartă numele. La București, la Biserica Sfântul Spiridon Vechi s-au înfăptuit minuni din partea sfântului grabnic ajutător. Sfântului Spiridon i se închină slujbe, cu scoaterea moaştelor, care sunt plimbate, de obicei, în poziție verticală. Astfel de evenimente au loc, în Corfu, în Sâmbăta lui Lazăr, în duminica Floriilor, pentru vindecarea bolnavilor, în prima duminică din noiembrie, pentru suferinzii greu încercați.

Sursa foto: centrupelerinajesfapfilip.ro