Încă din primele luni, în care începe să capete contur în pântecele mamei, copilul e pus sub pecetea unor legi nescrise, superstiții fără sens. Chiar dacă religia nu le privește cu ochi buni, femeile le respectă cu sfințenie. În funcție de regiune, etnie, clasă socială, mediu de viață, obiceiurile se țin lanț. O fi bine sau nu să spui că ești gravidă, până la 3 luni? Unii spun că e de bine, că dacă nu te lauzi, va vorbi târziu copilul. Alții cred că, dimpotrivă, e de rău, că ți se pot face farmece, te poți deochia și poți pierde sarcina. Pe cine să iei în seamă? Apoi, începând cu lăuzia și botezul, până la tăierea moțului ori ruptul turtei și la vândutul pe fereastră în caz de boală, pe cât de multe sunt obiceiurile, pe atât de complicate sunt dilemele.

Tradiții sau superstiții pentru binele copilului?

Având în vedere că Biserica Ortodoxă nu este de acord cu previziunile privind viitorul, nici cu ritualurile referitoare la ghicirea sorților, nu se explică de ce oamenii, mai cu seamă cei credincioși, au combinat legea creștină cu cea păgână. Astfel, obiceiuri precum tăierea moțului, ruperea turtei și altele ca ele nu-și au rostul, căci nu corespund învățăturilor creștine. Totuși, dat fiind că se bucură de popularitate, ar trebui să le menționăm:

-Gravida nu trebuie să fure, că va fi copilul hoț. Din același motiv, nu trebuie să i se taie pruncului unghiile, până la botez. Ce se va întâmpla mai târziu nu se știe, însă, cu siguranță, dacă un copil crește într-o familie de hoți, va fi și el la fel, și nu din cauza unghiuțelor tăiate înainte de botez. Ba chiar e indicat să i se taie unghiile cât e foarte mic, pentru că se poate zgâria sau lovi. Însuși Iisus spunea că sluga face ce vede la stăpân, iar copilul va face ce fac părinţii.

-„Apa copilului” se ține 40 de zile. Este vorba despre apa pe care, la nașterea unui copil, bunica sau cineva apropiat o duce la biserică, spre a fi sfințită de preot. Aceasta se va folosi, picurând câte puțin, timp de 40 de zile, începând cu prima zi de viață, la baia de seară a copilului. În caz că nu se simte bine, mama are voie să bea câte un pic din apa sfințită, dar nimeni altcineva. A nu se confunda cu apa rămasă de la prima băiță după botez. Aceasta trebuie aruncată imediat la pomi sau la flori, să nu rămână niciun strop, căci are puteri magice și e folosită la vrăji.

-Nimeni nu mai știe de ce se fac și ce înseamnă aceste ritualuri în sine, însă toată lumea le practică. Tăiatul moțului și ruperea turtei sunt prilej de mari petreceri, la împlinirea vârstei de un an. Se presupune că bebelușul nu trebuie să fie tuns niciodată până la acest moment. Momentul cel mai important este alegerea unui obiect de pe o tăviță, care face deliciul asistenței, căci primul obiect pe care copilul va pune mâna este considerat determinant pentru viitorul său.

-Când un copil este foarte bolnav și, aparent, nu i se poate găsi leacul, în popor, există o soluție pentru vindecare: vânzarea copilului și schimbarea numelui. În unele zone ale țării, se oprește primul trecător văzut în cale. Acestei persoane i se dă copilul pe fereastră, cu o lumânare aprinsă ori așezat pe un făraș cu cenușă. Ea îi dă alt nume copilului și i-l înapoiază mamei pe ușă. Biserica acceptă, în caz de boală, alt tip de ritualuri, care se fac la slujbă, nicidecum așa ceva. Copilul bolnav poate fi întins pe jos, în calea preotului, când iese cu Sfintele Daruri, ca să fie pășit de acesta sau, în cazuri mai speciale, preotul se dezbracă de veșminte peste cel bolnav.

-Împărtășania e taina sănătății copilului. Ca să se bucurie de sănătate și de o copilărie neîntinată, copilul trebuie împărtășit la fiecare 40 de zile, până la 7 ani. După aceea, trebuie spovedit și împărtășit la fiecare dintre cele 4 mari posturi de peste an. Îi va face bine să țină post miercurea și vinerea și să fie dus în fiecare duminică la biserică.

Sursa foto: falconloader.deviantart.com