Ce să faci pe 28 martie, ca să-ți meargă bine

Cu „sulița pe cer” se serbează brândușele

Denumirea „sulița pe cer” vine de la străvechea unitate de măsură a timpului zilei, care ar putea fi echivalată, în zilele noastre, cu o jumătate de oră. Aceasta estimează urcarea și coborârea soarelui pe cer, de unde și numele de suliță. Se aprecia atunci că zilele de vară ar fi avut 18 sulițe, 9 de la răsărit până la miezul zilei și 9 până la apus. Pe de altă parte, tot acum începe Sărbătoarea Brândușei, despre care se spune că nu ar fi o simplă floare. Legenda zice că ar fi vorba despre două surori frumoase, alungate din casă de mama vitregă, una primăvara devreme, alta toamna târziu. Dumnezeu le-a preschimbat în flori. Brândușa de primăvară e floarea viilor, iar cea de toamnă e a morților. Iar cine poate să strângă aceste flori minunate, atât primăvara, cât și toamna, să le împreuneze într-o cunună, apoi să o arunce pe un râu, va fi iertat de păcate în fața lui Dumnezeu.

Cuviosul Ștefan face minuni

În fiecare an, pe 28 martie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Cuviosul Ștefan, egumen al Mânăstirii Triglia, din ținutul Bitiniei, situat în partea nord-vestică a Asiei Mici de azi, pe atunci parte a Imperiului Roman de Răsărit. La vremea aceea, se afla la putere împăratul Leo al V-lea Armeanul, rămas în istorie sub numele de „urâtor de icoane”. În anul 815, acesta a lansat o adevărată campanie de denigrare a obicetelor de cult, obligând preoții să așeze icoanele în biserici în așa fel încât acestea să nu mai poată fi atinse de către credincioși. Ba mai mult, a trimis în exil capi ai Bisericii și a pornit prigoana împotriva celor ce nu i se supuneau. În aceeași perioadă, a avut de pătimit pentru credința sa și Cuviosul Ștefan Mărturusitorul. Încă de mic copil, Sfântul Cuvios Ștefan și-a dedicat viața cuvântului lui Dumnezeu. Așa se face că, de la o vârstă destul de fragedă, a ajuns să fie călugăr. Peste ani, a devenit conducătorul mănăstirii Triglia, de lângă Constantinopol. Prigoana împotriva sfintelor icoane l-a prins în calitate de egumen, motiv pentru care a fost chemat la curtea împăratului și supus unui interogatoriu aspru. A fost chinuit și supus unor torturi groaznice, în încercarea de a fi convins să semneze documentul prin care se renunţa la cinstirea icoanelor. Cum egumenul era foarte credincios și hotărât să nu trădeze Ortodoxia, l-a acuzat pe Leo Armeanul de necredinţă, înfruntându-l pe acesta cu mult curaj. A fost aruncat în temniță, în anul 815, și supus în continuare la torturi. S-a stins la scurtă vreme după ce a fost încarcerat, fără a renunța la crezul său și la cinstirea sfintelor icoane. A rămas în conștiința creștinilor drept sfânt martir, făcător de minuni.

foto: Flickr.com