Pelinul alb, o plantă cu multe beneficii în curte

Ocrotește pelinul alb, dacă ai descoperit câteva tufe în curtea ta. Este o plantă de leac cu proprietăți terapeutice puternice. Numele ei științific este Artemisia absinthium. Este o plantă perenă, puternic mirositoare, care face parte din familia Asteraceae cunoscută drept familia crizantemelor.

Frunze catifelate și aromă amăruie

Pelinul alb emană un miros puternic atunci când strivești în palme frunzele și florile. Iar infuzia de pelin are un gust amar și iute, specific multor plante medicinale folosite din vremuri vechi pentru rinichi, pentru ficat și pentru stomac.

Pelinul este ușor de recunoscut după tulpinile lui gri-verzui acoperite cu perișori fini și frunzele albe-verzui, catifelate, acoperite și ele cu perișori mici. Frunzele plantei conțin glande ce produc particule rășinoase, uleiuri volatile și substanțe care acționează ca un insecticid natural. Pelinul este bun în curte împotriva țânțarilor și viespilor.

Din pelin bine uscat poți face infuzii bune pentru stomac sau pentru ficat, tratează balonarea, indigestia, arsurile gastrice, formele ușoare de gastrită, dar poate fi și un adjuvant în tratamentul hepatitei și icterului.

Ce trebuie să știi despre proprietățile pelinului

Pelinul alb poate fi folosit atât proaspăt cât și uscat. Toate părțile aeriene ale plantei (tulpina, frunzele și florile) au utilizări medicinale: balonare, indigestie, arsuri gastrice, tuse persistentă, bronșită. Extern, infuzia de pelin este folosită pentru păr și pentru diferite afecțiuni ale pielii, pentru iritații și răni minore la nivelul pielii.

Tot din pelin, cu anason și alte ierburi aromatice, se face absintul, o băutură care are un ușor efect benefic asupra digestiei, dar cu efecte halucinogene, care produc deteriorări ireversibile ale sistemului nervos central.

Uleiul esențial de pelin este extras din frunze și din părțile superioare ale florilor, prin distilare la abur. Uleiul de Artemisia absinthium conține cel puțin 28 de compuși, iar principalele componente sunt beta-pinena (23,8%) și beta-tujona (18,6%). Tujona este un compus cu potențial toxic.

Distilarea plantei în alcool mărește concentrația de tujona, din acest motiv absintul este o băutură atât de controversată. Tot din cauza acestei substanțe, care își pierde din concentrare când planta este uscată, se recomandă ca frunzele de pelin să fie folosite la ceaiuri doar uscate și bine deshidratate.

Pelinul alb în gospodăria tradițională

Bunicile noastre foloseau frunzele de pelin nu doar pentru infuzii, ci și pentru săpun, pentru leșie și pentru curățarea podelelor. Pelinul are proprietăți septice și antibacteriene, iar aroma lui amară dă un parfum anume săpunului de casă.

Leșia se făcea din apă cu cenușă curată de lemne, în care se adăuga o fiertură concentrată cu pelin, mentă, rozmarin sau gălbenele. Întreaga soluție se strecura și se folosea pentru spălatul podelelor de lemn și pentru a dezinfecta mesele și tacâmurile din gospodărie.