1. Dragostea romantică

Felul în care vedem în prezent căsătoria, ca pe o încununare a unei poveşti de iubire, este relativ modern. În trecut, căsătoria reprezenta exclusiv o modalitate de a asigura descendenţa unei familii sau de a transfera proprietăţi unui aliat. În Evul Mediu şi chiar mai târziu, iubirea dintre soţi reprezenta un concept abstract, pe care nimeni nu l-ar fi avut în considerare în momentul redactării sau semnării unui contract nupţial. Poveştile cavalereşti sunt pline de tineri viteji îndrăgostiţi platonic de nevestele altor bărbaţi. În timp, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Căsătoriile din dragoste au devenit din ce în ce mai comune, iar în prezent cele două concepte sunt practic inseparabile. Aşadar, indiferent că vorbim de verighete aur simple sau cu diamante, cu mesaje speciale sau un design deosebit, ele sunt mai întâi de orice un simbol al dragostei dintre soţi, care ii uneşte pentru totdeauna. 

  1. Statutul marital  

Aceasta este de departe cea mai comună accepţiune a verighetei. În ochii celorlalţi verigheta pusă pe inelarul mâinii stângi este un simbol al statutului marital. Se pare că obiceiul vine din Roma Antică. Romanii aveau trei tipuri de căsătorie – usus (coabitare de drept comun), coemptio (căsătorie aranjată de rude de sex masculin, din interese economice) și confarreatio (căsătorie legală între nobili). În cazul acesteia din urmă, mirele îi oferea miresei sale un inel de fier numit „annulus pronubus” pentru a semnala societății drept proprietate a sa. În prezent, când vorbim din ce în ce mai mult despre egalitatea între sexe, verigheta este pur şi simplu simbolul apartenenţei sufleteşti la un cuplu.  

  1. Stabilitate

Verighetele sunt circulare şi acest lucru nu este întâmplător. Cercul este un simbol universal al infinitului, al permanenţei. Verighetele au fost forjate sau turnate folosind diferite tehnici, dar îmbinarea a fost întotdeauna invizibilă, pentru a reda ideea că acest inel special nu are nici început și nici sfârșit. Verigheta romană menționată anterior – anullus pronubus – era făcut din fier pentru a simboliza puterea și natura incasabilă a căsătoriei, deși divorțurile  erau posibile şi în Roma Antică. Metalul a reprezentat și stabilitatea legăturii nupţiale.

  1. Dorinţe împlinite

Arheologii susţin că verighetele au apărut în Egiptul Antic, care avea un sistem religios complex care se adresa unor aspecte precum naşterea, căsătoria şi viaţa de după moarte. Se pare că tot egiptenii au fost primii care au adăugat verighetelor pietre preţioase şi semiprețioase care aveau puteri vindecătoare sau împlineau anumite dorinţe. În prezent, această tradiţia continuă. Multe persoane aleg să-şi decoreze verigheta cu anumite pietre în funcţie de simbolistica lor. Diamantul simbolizează puritatea şi statornicia sentimentelor, safirul atrage prosperitatea şi liniştea, rubinul aduce fericire şi armonie, iar smaraldul este pentru fertilitate. 

  1. Angajament

Schimbul de verighete în timpul ceremoniei de nuntă este un moment special pentru cei doi miri, care se află în pragul unei noi vieţi împreună, plini de speranţă, luându-şi un angajament sacru unul faţă de celălalt. În acest sens, verigheta este un simbol al acestei promisiuni de dedicare reciprocă, de respect, fidelitate, dar semnifică, de asemenea, un nou început, care are la bază o uniune spirituală. 

Verighetele se regăsesc din cele mai vechi timpuri în toate culturile lumii. Semnificaţiile lor s-au îmbogăţit cu timpul, însă baza a rămas aceeaşi: promisiunea unei iubiri eterne. 

Sursa foto: Pexels.com

(P) Material publicitar realizat in colaborare cu Sabion