Care sunt semnele că ar trebui să-ți setezi limite. Ce tip de limite există

Care sunt semnele că ar trebui să-ți setezi limite

Mădălina Golgoțiu, psihoterapeut Hedepy.ro, platformă online al cărei scop este de a ușura calea către psihoterapie: „Relațiile pot fi uneori dificile sau dramatice. Cu cât ai mai puține limite sănătoase stabilite, cu atât le dai celorlalți de înțeles că nu știi cum să ai grijă de tine și ar putea profita de asta, chiar dacă nu o fac intenționat tot timpul. S-ar putea să-ți lipsească acest sentiment de putere din cauza faptului că nu ai fost învățat încă să-ți iei singură apărarea, motiv pentru care te poți găsi uneori în relații de codependență și prietenii care nu au un schimb egal între a da și a primi.

Uneori e dificil să iei singură decizii strict pentru binele tău. Poți ajunge să pierzi atât de mult timp prețios din viață făcând ceea ce vor alții, încât îți pierzi simțul de sine și conexiunea cu nevoile tale. Acest lucru înseamnă că adesea nu știi ce vrei, ce nu vrei și de ce ai nevoie în viața ta.

Ai des un sentiment de vină sau anxietate. Mulți oameni cu probleme de delimitare se simt vinovați și pentru cele mai mărunte lucruri, cum ar fi să mănânce ultima felie de prăjitură sau să roage pe cineva să-i facă loc pe o bancă.

Ești în mod constant victima unor situații. Acest lucru poate însemna că ai tendința de a te simți nedreptățită, deoarece alții vor profita de tine. Poate că te simți neglijată sau blamată la locul de muncă, în familie și în cercurile sociale sau s-ar putea chiar să fii genul de persoană pentru care lucrurile par să meargă mereu prost.

Simți că ceilalți nu-ți arată respect. Dacă nu stabilești limite, oamenii nu vor ști cum să se comporte în preajma ta și vei rămâne cu sentimentul că nu primești suficient respect din partea celorlalți.”

De ce îți este greu să stabilești propriile limite?

Dificultatea poate proveni și din traume din copilărie. Lucruri precum abuzul îi transmit copilului mesajul că ce vrea el nu contează sau că nu are dreptul să aibă limite. Sau, în alte cazuri, este vorba despre un comportament învățat: ai fost martoră la faptul că un părinte și-a ridicat stima de sine prin a face altora pe plac și ai învățat că asta înseamnă dragostea.

Cum poți începe să stabilești limite

Un prim lucru pe care ar trebui să-l știi este că ele nu sunt universale. Limitele pe care și le-a stabilit prietena ta, de exemplu, s-ar putea să nu ți se potrivească și ție 100%. Limitele sunt mai degrabă un set de reguli și principii personalizate pe care ți le stabilești tu pentru tine.

Următorul pas pentru a stabili limite sănătoase este să te cunoști, să știi care sunt nevoile tale și de ce ai nevoie pentru a fi fericită, pentru a avea o stimă de sine ridicată și pentru a-ți păstra esența. În acest sens, ar fi util să-ți faci o listă cu valorile și convingerile tale de bază. De ce ai nevoie pentru a fi fericită? Ce te face să te simți în siguranță? Cât timp și energie ești dispusă să petreci cu diferite persoane sau în diferite situații? Sunt câteva întrebări esențiale care ar trebuie să-ți dea de gândit.

Dacă ești o persoană căreia îi e frică să nu-i supere pe cei din jur sau dacă te afli într-o relație de codependență, poate fi destul de dificil să știi cum să-ți separi sentimentele de cele ale altcuiva. Dar poți începe această practică în orice moment și partea bună e că, cu cât exersezi mai mult, cu atât te vei descurca mai bine.

Ce tipuri de limite există?

Daniela Salomia, psihoterapeut Hedepy: „Să-ți setezi limite presupune și să înveți cum și când să spui „nu”. E o parte crucială, dar dificilă a acestui parcurs. Poate nu vrei să dezamăgești sau ți-e frică să nu-i superi pe cei apropiați și să plece din viața ta, însă sunt și situații în care trebuie să spui, elegant, simplu, „nu”. Ca de exemplu, situațiile în care te simți inconfortabil sau obligată, când ești supraîncărcată cu alte lucruri de făcut și nu mai ai timp, când o faci numai și numai de dragul altcuiva, când rugămintea propriu-zisă nu se încadrează în sistemul tău de valori morale și lista poate continua. Nu trebuie să elaborezi un întreg discurs în care să argumentezi de ce nu poți face cuiva o favoare. Un simplu „Îmi pare rău, dar nu pot să te ajut în acest moment” e suficient.

Limitele fizice te ajută să te simți confortabil și în siguranță, nu doar atunci când ai de-a face cu persoane străine, ci chiar și atunci când interacționezi cu cei mai apropiați. De exemplu, atunci când te întâlnești cu cineva, îi poți spune că preferi să vă strângeți mâna în loc să vă îmbrățișați. Același lucru se aplică și atunci când vine vorba de spațiile personale. Poate că nu vrei ca cineva să-ți caute prin geantă sau să-ți aglomereze biroul cu obiectele sale.

Limitele emoționale asigură că ceilalți respectă bunăstarea ta emoțională și nivelul tău de confort psihic. Atunci când stabilești o limită emoțională, ai putea spune ceva de genul: „Nu vreau să vorbesc despre acest subiect în timp ce sunt la muncă, deoarece trebuie să mă concentrez”. De asemenea, ai putea folosi aceste bariere pentru a te împiedica să te simți copleșit de sentimentele altor persoane. De exemplu, poți recunoaște că nu ești responsabil pentru modul în care o altă persoană reacționează la decizia ta de a o refuza pentru o a doua întâlnire.

Limitele materiale/financiare se referă la bunurile tale, cum ar fi banii, hainele, mașina sau casa. Dacă ești o persoană darnică, s-ar putea să-ți fie greu să spui „nu” persoanelor care doresc să împrumute diverse lucruri. Cu toate acestea, este posibil ca oamenii să profite, în mod intenționat sau nu, de bunăvoința ta, iar atunci cel mai probabil va începe să te frustreze. Atunci când stabilești o restricție materială, ai putea spune ceva de genul: „Poți împrumuta încărcătorul meu de telefon, dar te rog să-l pui la loc când termini.”

Limitele de timp îți permit să te concentrezi asupra priorităților tale la locul de muncă și în viața personală, fără a te simți copleșit de nevoile și dorințele altor persoane. Imaginează-ți că ai avut o săptămână stresantă la birou și dorești să te odihnești în weekend. Ai putea refuza o invitație la o petrecere sau ai putea stabili o limită de timp pentru cât timp vei petrece acolo. Alte restricții legate de timp ar putea include să ceri unui prieten să evite să te sune în timpul orelor de lucru sau să ceri partenerului să amâne o conversație importantă până la un moment mai convenabil pentru amândoi.”

Dacă nu ai făcut asta până acum, poate fi dificil și chiar stresant să începi să prioritizezi propriile nevoi, să lucrezi cu emoțiile și cu mintea ta pentru a învăța cum să faci asta cu blândețe dar și cu fermitate, atât față de tine cât și față de cei din jurul tău. În cazul în care simți că nu găsești calea sau procesul creează pentru tine emoții atât de neplăcute încât devin dificil de gestionat, o discuție cu o persoană de încredere sau cu un terapeut te poate ajuta cu adevărat. Iar prin participarea la ședințe de terapie poți ajunge, de asemenea, la adevăratele motive interioare pentru care îți este greu să pui pe primul loc cea mai importanta persoană din viața ta – tu însăți.

Citește și: Mai poate exista relație după infidelitate? Ce spun terapeuții

Citește și: Dacă partenerul tău suferă de depresie, ai grijă să eviți următoarele greșeli