Valorile și regulile diferă de la familie la familie. Într-unele anumite cuvinte nu se aud niciodată, pe când în altele e normal să îți verși năduful cu o înjurătură. Oricum ar fi, toate mamele doresc să le asigure copiilor cea mai bună educație. Deci, ce ar fi de făcut dacă micuțul tău folosește un limbaj nu tocmai frumos?

Au diferite motive pentru care înjură

Ar trebui să ții cont și de circumstanțe: una este micuțul de cinci ani care repetă ce a auzit și alta este adolescentul care își înjură în față profesorul sau chiar părinții. Pe când la copilul mai mare poate fi un act de rebeliune, ”preșcolarul spune cuvinte care calcă regulile bunei-cuviințe ori pentru că nu cunoaște sensul lor, ori pentru că testează limitele adulților sau, pur și simplu, pentru că nu știe cum să reacționeze la frustrare și a învățat acest comportament de la cei mari”, este de părere psihologul Cristina Ion-Rădulescu. Dacă vorbește obraznic pentru a primi atenție, specialistul recomandă să-l ignori. Atunci când vede că nu produce nicio reacție, va proceda altfel.

Stările de nervozitate

”Dacă persistă să vorbească așa, este bine să stabilești cu el un set de cuvinte acceptabile pe care să le folosească atunci când vrea să-și exprime nemulțumirea. Învață-l și să-și gestioneze stările de nervozitate și ajută-l fără să-l pedepsești. Exemplul personal este mai mult decât binevenit”, spune psihologul. De multe ori, face acest lucru pentru că nu știe cum să-și rezolve frustrările. După ce se calmează, ar trebui să ai o discuție serioasă cu el prin care să înțeleagă faptul că nu reușește decât să înrăutățească lucrurile așa, în niciun caz să îi fie mai bine. Ca să-l motivezi să se poarte cum trebuie, ar trebui existe o anumită pedeapsă, cum ar fi să nu poată folosi telefonul mobil timp de 24 de ore. Dacă în acest interval înjură din nou, pedeapsa i se va prelungi.

Importanța exemplului

Ai grijă cum te porți și ce spui în preajma copilului tău. Dacă și ție îți mai scapă câte un cuvânt ”de dulce”, nu te aștepta ca el să fie altfel. Degeaba îi spui că astea sunt cuvinte pe care doar adulții le folosesc sau că tu te-ai enervat foarte tare și ai motivele tale, spre deosebire de el care nu are nicio grijă. Cei mici îi imită întotdeauna pe cei mari și vor să fie ca ei. Așa că el va face ce vede la tine și nu ce îl sfătuiești. Poți să îl rogi ca dacă te aude înjurând, să te atenționeze că nu e bine ce faci și cere-ți iertare față de el. Nu e un semn de slăbiciune, ci, din contră, unul care arată forța de a-ți recunoaște greșelile și un exemplu bun despre cum să se comporte atunci când greșește. Dar poate că nu de la tine aude cuvinte neadecvate, ci de la un alt membru al familiei sau chiar de la televizor. Ar trebui să ai grijă căror influențe îl expui și ce îl lași să vadă sau nu. Dacă este chiar soțul tău, discută cu el și convinge-l măcar să nu mai facă asta în fața copilului.

psiholog Cristina Ion-Rădulescu, Cabinet psihologic Cristina Ion-Rădulescu  tel: 0721.046.829

psiholog Cristina Ion-Rădulescu, tel: 0721.046.829

Influența anturajului

”În cazul adolescenților, motivația ar putea veni din afara familiei – de la anturaj. Ei pot înjura pentru a-și afirma independența. Mai ales dacă acest comportament este îndreptat și împotriva voastră ca părinți, este necesar să luați măsuri. Încurajează-l să se gândească la faptele lui și la consecințele lor. Întreabă-l dacă ceea ce spune îi reflectă stima de sine sau, din contră, sunt un mod de a încerca să pară ce știe că nu este și să-și mascheze slăbiciunea. Pune-l să se prezinte așa cum crede el că este văzut din exterior și să descrie reputația unui coleg care vorbește urât. Atrage-i atenția că te dezamăgește ceea ce face (Atenție! Felul lui de a reacționa, dar nu persoana lui). Păstrează o atitudine distantă până vezi schimbări în bine la el.”

Sursa foto: greg westfall / flickr.com