Întâmplări adevărate: "Soțul iubitei mele crește copilul conceput de mine cu ea!"

Iubesc cu disperare o femeie măritată, cu un soț putred de bogat, dar mult mai în vârstă, și pe deasupra steril, care este la cu­rent cu relația noastră. Când a aflat că soția lui este însărcinată, a hotărât să păstreze copilul nostru…

Curând, iubita mea va aduce pe lume un copil. Acesta va fi crescut de ea și de soțul ei, Miron, de care nu vrea să se despartă pentru că sunt căsătoriți de 10 ani, iar el, un bărbat extrem de bogat, i-a oferit întotdeauna un trai în lux.

Luând-o cu începutul, trebuie să vă spun că eu și iubita mea ne-am cunoscut în urmă cu un an, la munte, pe pârtia de schi de la Predeal. Ne-am cunoscut în mod accidental, atât la propriu, cât și la figurat, având în vedere că ea și-a pierdut controlul și cumpătul în timpul unei coborâri și a intrat direct în mine. În urma impactului, ne-am prăvălit amân­doi în zăpadă, din fericire alegându-ne numai cu câteva contuzii superficiale, dar și cu o sperietură zdravănă.
Am coborât unul lângă celălalt, ne-am scos schiurile și am intrat în cabana de la poalele muntelui, unde Iulia, cum am aflat că se numea fata, a insistat să achite vinul în ciuda protestelor mele.

Am stat la taclale vreo două ceasuri, fiindu-ne clar amândurora că între noi exista o mare atracție reci­procă. Problema consta însă în faptul că, în timp ce eu mă aflam la munte într-o mică vacanță împreună cu doi colegi de serviciu, fiind cu toții fără nicio obligație și puși pe distracție, Iulia venise însoțită de un grup de amice, din care ea era singura căsătorită. Povestea vieții sale este simplă.

Provenind dintr-o familie de oameni fără posibilități materiale deosebite, Iulia a ales să meargă pe cărarea pe care i-a deschis-o nimeni altul decât tatăl său. Acesta a fost, în urmă cu unsprezece ani, pacientul unui medic celebru, profesorul Miron, renumit în întreaga lume pentru priceperea sa. După operația încu­nunată de succes, pe durata internării, între tatăl Iuliei și doctor s-a legat o legătură de amiciție, așa explicându-se propunerea ca Miron să o cunoască pe fiica sa.

Profesorul era cu 25 de ani mai în vârstă decât Iulia, însă asta nu a constituit un impediment, fata văzând în căsătoria cu doctorul o șansă unică de a accede în elita societății. Putred de bogat, el i-a oferit tinerei sale soții o viață la care ea nici nu visase, însă, din păcate, cum se născuse steril, nu i-a putut oferi un copil.

Când am întâlnit-o pe Iulia, eu aveam 32 de ani, ea avea 30, iar prin venele noastre curgea un sânge sălbatic; ne-am dat imediat seama că între noi există un magnetism rar, o chimie tradusă prin dorința arzătoare de contopire. Cum ziceam, impedimentul consta în faptul că ea era măritată și, din spusele sale, nu avusese nicio relație extraconjugală, în timp ce eu nu atentasem vreodată la soția altui bărbat.

Și totuși, după trei stacane cu vin fiert, câte aveam să bem până la urmă, aceste detalii au trecut în subsidiar, nemaicontând prea mult. Deși cu verigheta pe deget, Iulia a flirtat cu mine într-un mod surprinzător de agresiv.

„Iulia, ce s-a petrecut între noi a fost magic! Abia aștept să repetăm experiența… Deja mor de nerăbdare!

Nu am să intru în detaliile celor petrecute la vilă, ci am să mă rezum la a vă destăinui faptul că am avut parte de amor zbuciumat, sălbatic, tribal, cum nu mai avusesem niciodată. Anii de frustrare în compania babalâcului proctolog își lăsaseră amprenta asupra Iuliei, care era de-a dreptul hămesită de amor.

Efectiv, în orele pe care le-am petrecut în intimitate, s-a dovedit a fi o leoaică devoratoare de masculi. Și, cum eu eram singurul mascul de acolo, m-a mâncat de viu, nu alta! Dar nu mă plâng, dimpotrivă! Mi-a plăcut să fiu devorat și, deși abia se terminase o partidă de amor, mă gândeam cu nesaț la următoarea.
— Iulia, ce s-a petrecut între noi a fost magic! i-am destăinuit la modul cel mai sincer în momentul în care părăseam camera păcatelor. Abia aștept să repetăm experiența… Deja mor de nerăbdare!
— Și eu, la fel, Ștefan, fiindcă m-ai făcut să mă înfior cum nu am făcut-o niciodată! mi-a răspuns entuziasmată, la rândul ei. Însă nu uita că sunt căsătorită și nu e așa de ușor să scap din chingile căsniciei…
Din nefericire pentru noi, dar mai ales pentru ea, căci eu nu aveam nicio obligație, parcă a cobit cu temerile sale. De ce spun asta? Fiindcă la circa trei luni de la debutul relației noastre, perioadă în care ne-am întâlnit și iubit de multe ori, clădind amintiri trainice, ne-am trezit surprinși de către soțul ei în plin flagrant adulterin. Nu știm cum aflase, dar aflase, și se afișase în pragul garsonierei mele, sunând insistent, în timp ce eu și Iulia ne aflam de cealaltă parte a ușii, goi-goluți. După o con­sultare tacită din priviri, am hotărât să deschidem.

— Nu are rost să ne ascundem după deget, Iulia, știm cu toții despre ce este vorba! a pus soțul ei degetul pe rană după cuvintele introductive și prezen­tările de rigoare. Nu vreau însă să fac o scenă… Nu sunt rupt de realitate, înțeleg necesitățile tale specifice vârstei și sunt dispus să tolerez treaba asta câtă vreme nu există implicare sufletească. Dar atât și nimic mai mult, ne-am înțeles?
— Da, Miron, ne-am înțeles! i-a răspuns ea, cu glas scăzut, la fel de uimită ca și mine de toleranța arătată de soț. Îți mulțumesc pentru înțelegere și te rog să mă ierți fiindcă nu am fost cinstită! Nu are să se mai întâmple…
— Ce a fost a fost! a replicat el la fel de îngăduitor, însă te rog să manifești discreție, fiindcă, la reputația mea, nu îmi permit un scandal public, da?
Una peste alta, soțul ei s-a comportat ca un mare domn, fapt pentru care a căpătat gratitudinea soției sale și admirația mea. Puțini bărbați ar fi reacționat la fel de nobil în locul lui. Dar el, conștient fiind că vârsta nu îi este aliat, a făcut-o, iar lucrul acesta m-a bucurat enorm. Cum să nu fi fost bucuros când m-am trezit peste noapte în fericita postură de amant al unei tipe superbe, care, primind tot ce își dorea de la bărbatul ei, nu manifesta pre­tențiile materiale ale altor amante? Nu, eram pe val și mă bucuram de fiecare clipă trăită. Numai că, așa cum se întâmplă de atâtea ori, când mă așteptam mai puțin a apărut surpriza…
— Ștefan, nu știu cum să îți spun pe ocolite, așa că o spun direct: sunt în­sărcinată! am auzit-o pe Iulia dându-mi vestea cea mare. Și, în afară de tine, nu am relații intime decât cu Miron, care e steril. Deci sigur e copilul tău.

„M-am gândit că, dacă tu tot nu mi-ai putut dărui un copil, ar fi păcat să nu îl păstrez pe acesta“

Evident, vestea pe care mi-a dat-o Iulia m-a lăsat mut. Mai apoi însă, după ce m-am dezmeticit, am început să analizez situația împreună cu iubita mea. Și eu, și ea ne doream copilul. Ne împiedica însă faptul că ea era căsătorită cu un alt bărbat. Dacă ar fi divorțat, ar fi pierdut viața de huzur pe care o ducea pe spatele lui Miron, dar rămânea cu mine și cu copilul; dacă ar fi lepădat pruncul, ar fi continuat dulcea existență de până atunci, dar fără copilul mult dorit. Cum am fi dat-o, Iulia tot avea de pierdut. Și atunci, mi-a venit o idee. O idee atât de nebunească încât ar fi putut reuși: ne-am dus și i-am spus lui Miron despre copil.
— Și acum ce dorești, Iulia? Să cresc eu copilul? a întrebat-o Miron, cu același calm încredibil, privind-o fix în ochi, după ce a ascultat ce aveam de spus.
— Nu știu dacă asta vreau, Miron, dar nu am putut să te mint din nou…
— Apreciez asta, a întrerupt-o el.
— Miron, nu a fost nimic planificat, pur și simplu s-a întâmplat, și m-am gândit că, dacă tu tot nu mi-ai putut dărui un copil în toți anii noștri de căsncie, ar fi păcat să nu îl păstrez pe acesta! i-a explicat iubita mea cum stăteau lucrurile. E visul meu de o viață, știi doar cât îmi doresc să fiu mamă, dar, dacă tu nu vrei, eu îl lepăd, căci căsnicia mea cu tine e pe primul plan.
— Nu e nevoie să îl lepezi, a oprit-o Miron de la alte detalii. M-ai convins, Iulia… Poți să păstrezi copilul și chiar să îți continui relația discretă cu Ștefan. Copilul va crește aici, iar el va putea veni să îl vadă de câte ori va voi. Dacă întreabă cineva, vom spune că este fratele tău.
Vorbele profesorului m-au lăsat mască. Voiam să spun ceva, dar nu reușeam să scot un sunet. Pur și simplu, nu îmi venea să cred că un individ poate fi în stare să arate atâta îngăduință. Au trecut mai bine de cinci minute până să mă dezmeticesc. Atunci, așa mi-a venit, l-am întrebat:
— De ce faci asta, Miron?
— Ștefan, în primul rând pentru că, atunci când iubești pe cineva – iar eu o iubesc necondiționat pe Iulia –, faci orice pentru aceea ființă! mi-a spus el cu lacrimi în ochi, fapt care m-a cutremurat de-a dreptul, răsturnându-mi pe loc scara de valori. Iar în al doilea rând – legat în mod direct de primul –, precum observi, eu nu mai sunt tânăr, dar Iulia este tânără. M-ar bucura să știu că i-am asigurat fericirea, iar după ce nu voi mai fi, îmi va purta o amintire vie.
— Adică? am insistat eu cu o nouă întrebare, ca să fiu sigur că am înțeles ce voia să îmi transmită omul.
— Adică, după moartea mea, Iulia va fi numai a ta, dar mă va păstra în inima ei și pe mine. Asta am vrut să spun, Ștefan.

Mda… Profesorul Miron a dovedit că este într-adevăr un om deosebit, atât de deosebit încât, de multe ori, am mustrări de conștiință pentru că i-am cucerit și sedus soția. Acestea îmi sunt însă alungate de gândul că, dacă nu aș fi fost eu, ar fi fost altul, că o femeie tânără, frumoasă și sănătoasă, ca Iulia, nu ar fi putut sta la nesfârșit alături de un bătrân șubrezit și steril, ca Miron. Chestia asta îmi alimentează egoul și mă ajută, atunci când am tendința de a fi prea aspru cu mine, să nu fiu.

Curând, Iulia va naște un băiat care se va numi Miron. Așa am vrut eu, ca un omagiu față de cel care a făcut posibilă această minune. După aceea vom face cum am stabilit: Iulia va crește copilul împreună cu soțul ei, oferindu-i tot ceea ce eu nu pot, iar când acesta nu va mai fi, eu îi voi lua locul.

Înțelegeți acum de ce am spus la început că trăiesc stări contradictorii? Fiindcă, pe de o parte, îmi doresc să dispară Miron, ca să devin soț și tată cu normă întreagă; pe de altă parte însă, la cât de frumos s-a purtat Miron cu Iulia și cu mine, nu am cum să nu mă rog pentru binele lui.
Este un om cu adevărat evoluat spiritual, care și-a însușit lecția iertării și a iubirii necondiționate.

 

Citește și: