OPC, biroul reclamaţiilor sociale

Preţurile diferite atrag reclamaţii

Din această categorie face parte şi Victoria, pe care am cunoscut-o la Oficiul din Bucureşti, în timp ce depunea o declaraţie. Povestea ei este destul de comună. A cumpărat trei pulovere ce aveau un preţ la raft, iar când a ajuns la casă i s-a încasat un cu totul alt preţ. „Puloverele au trei preţuri pe etichetă. Niciunul nu corespunde cu cel pe care vânzătoarea mi l-a încasat. Când am cerut să mi se explice de ce există această neconcordanţă între preţuri, vânzătoarea mi-a spus că, cel mai probabil, acele etichete cu preţul redus au fost lipite de către alţi clienţi. N-am putut accepta un asemenea răspuns şi am cerut, bineînţeles, să vorbesc cu şefa de magazin, care în acel moment nu era disponibilă. Nu voiam nici să renunţ la haine, deoarece îmi găsesc foarte greu unele care să mi se potrivească. Aşa că le-am plătit, iar în această dimineaţă am venit să depun plângere. Nu e normal să se întâmple astfel de lucruri, mai ales că acele haine erau la reducere. Nu am de gând să mă las păcălită, motiv pentru care o să merg până în pânzele albe pentru a rezolva problema”, mărturiseşte Victoria. Tot ce are de făcut este să depună o reclamaţie-tip în care să explice cu lux de amănunte ce s-a întâmplat, dar şi copie după etichetele produselor şi după bonul fiscal.

Băncile, „o nouă modă” pe lista reclamaţiilor

Un număr mare de reclamaţii înregistrate atât la sfârşitul anului trecut, cât şi la începutul acestuia se îndreaptă înspre instituţiile bancare. „Vinovată” de această intrare în top este criza, după cum mărturisesc reprezentanţii Oficiului pentru Protecţia Consumatorului. Lipsa locurilor de muncă, disponibilizările şi reducerile drastice de salarii i-au pus pe mulţi din cei care au luat credite anii trecuţi în imposibilitatea de a-şi mai plăti ratele. În urma acestor întâmplări, statul le-a venit în ajutor, aprobând Ordonanţa 50, care obligă băncile să le ofere soluţii celor aflaţi în situaţiile enumerate mai sus. Numai că, dacă ar fi să ne luăm după numărul mare de reclamaţii, am putea afirma cu uşurinţă că acest lucru nu prea s-a întâmplat. Într-o astfel de situaţie se află şi Silviu. În urmă cu trei ani a luat un credit de nevoi personale, cu ipotecă, în franci elveţieni. Pe atunci francul era la un curs mic, iar locul lui de muncă părea stabil. Între timp, francul elveţian a crescut, iar el a rămas şi fără serviciu. „După ce am fost disponibilizat, am mers la bancă să anunţ situaţia şi să cer o soluţie ajutătoare. În prima instanţă s-au dovedit a fi extrem de maleabili şi mi-au spus că se poate rezolva. Mai exact, în următorul an să plătesc o rată mai mică, urmând ca după ce-mi găsesc un serviciu să revin la vechiul scadenţar. Numai că, odată aplicată ordonanţa, m-am trezit cu tot felul de comisioane care îmi triplau suma iniţială. Am refuzat, evident, să semnez contractul adiţional şi, după încercări şi întâlniri repetate cu cei de la bancă, am venit să fac o reclamaţie”, mărturiseşte Silviu. El este hotărât să facă orice îi stă în putinţă pentru a-şi rezolva problema, ba, mai mult, susţine că este dispus să meargă inclusiv în instanţă. Pe toţi cei care se află în situaţia lui Silviu şi nu numai, reprezentanţii Oficiului pentru Protecţia Consumatorului îi îndeamnă ca, înainte de a semna orice fel de contract, să-l citească bine, iar dacă au nelămuriri, să ceară părerea unui specialist. Doar aşa pot fi evitate multe dintre problemele cu care se confruntă reclamanţii.