Lumina de la Ierusalim, focul sacru din ceruri

În dimineața zilei de sâmbătă, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este minuțios cercetată de polițiști și reprezentanți ai clerului, să nu existe nicio sursă de foc, apoi lăcașul sfânt este sigilat. Reprezentanții tuturor cultelor care se regăsesc în Orașul Sfânt sunt atenți ca verificarea să fie minuțioasă și cât mai corectă. La începerea slujbei, pentru prima dată și singura dată din an, candela de la Sfântul Mormânt este stinsă. Patriarhul Ierusalimului intră în biserică, începe slujba și se roagă la Dumnezeu să trimită din nou credincioșilor săi Lumina călăuzitoare. În timpul slujbei, Sfântul Mormânt este înconjurat de trei ori, așa cum se obișnuiește în datina creștină, iar cripta este desigilată. Patriarhul renunță la veștmintele bisericești și rămâne într-o reverendă alba pentru a demonstra tuturor că nu poartă cu sine nicio sursă de foc. El intră la Sfântul Mormânt, însoțit de un reprezentant al bisericii, timp în care toate candelele sunt stinse. Clopotele încep să bată, iar credincioșii aud rugăciunile Patriarhului îndreptate către Cer. În fiecare an, în acest moment înălțător, deasupra Mormântului apar ca prin minune sclipiri albastre de lumină care aprind instantaneu făclia ținută de Patriarh, precum și candelele din biserică.

 Sfânta Lumină încununează biruinţa vieţii prin Învierea Mântuitorului

Biserica Sfântului Mormânt în noaptea de Înviere

 

Lumina Sfântă, călăuză și putere dumnezeiască

Credincioșii care au marele privilegiu de a asista la slujbă, în Biserica Sfântului Mormânt, țin cu toții în mâini mănunchiuri de câte 33 de lumânări, reprezentând anii pe pământ ai Mântuitorului. Când se arată marele miracol și biserica se luminează de Puterea lui Dumnezeu, toți cei prezenți la slujbă izbucnesc în urale și aclamă minunea. Preț de câteva minute, fiecare încearcă să treacă cu mâna prin flacăra coborâtă din Cer, care nu arde și nu provoacă nicio durere. Se spune că Lumina Sfântă a înfăptuit multe minuni, iar cei care și-o apropie de chip se vindecă și se luminează la suflet.

Stâlpul străbătut de fulgerul lui Dumnezeu

În timpul ocupației otomane a Ierusalimului, la începutul secolului al XVI-lea, un fulger a străbătut cerul din senin și a căzut asupra unuia dintre stâlpii de la intrarea în Biserica Învierii. Legenda spune că fulgerul a fost trimis de Dumnezeu să pună capăt certurilor dintre armeni și musulmanii care îngrădeau intrarea în lăcașul sfânt. Lumina fulgerului a scăpărat din piatră și a aprins lumănârile Patriarhului și mulțimea care a asistat la întreaga scenă a izbucnit în urale. Din acele vremuri, se știe că bolnavii care ating stâlpul fulgerat se pot vindeca, dacă au sufletul curat și se roagă cu pioșenie.

sursa foto: Foter.com