Zacuscă de pește - Cum se face si care e cea mai ușoară rețetă

Dacă vă mai gândiți să mai puneți ceva la borcan pentru iarnă, vă sugerăm zacusca de pește. Aceasta este cea mai bună rețetă din lume.

De obicei când auzim despre zacuscă, ne gândim la amestecul de legume cu vinete pe care gospodinele îl prepară şi conservă pentru iarnă.

Dacă ai pus murături de toate felurile, ai facut zacuscă tradițională, ai copt munți de vinete și ardei, zacusca de pește era tot ce îți lipsește din cămara cu bunătăți pregătite toată vara și toamna pentru zilele frigurose, când nu se mai găsesc prea multe legume.

Dacă vrei să schimbi ritmul și să încerci ceva deosebit cu un gust aparte, noi îți propunem o rețetă originală de zacuscă de pește, care este delicioasă și cu siguranță îi vei surprinde pe cei dragi. Mai mult decât atât, acest tip de zacuscă se prepară destul de ușor și nu va fi nevoie să petreci prea mult timp în bucătărie.

Cu un astfel de preparat, toți prietenii și cunoștințele dumneavoastră vor rămâne fermecate și să nu va fie cu mirare când aceștia vor cere rețeta.

Pentru un astfel de preparat, puteți folosi o gamă largă de peşte, printre care amintim: macroul, somonul, ton etc.

Vezi și: Zacuscă de ciuperci – Ce ciuperci să folosești și ce rețetă e mai rapidă

Peștele – o sursă esențială de proteine

Peștele și fructele de mare sunt o sursă importantă de proteine (respectiv 20%: lipide – 1-20%, vitamine – B6, B12, A şi D; minerale – calciu, fosfor, magneziu, fier, zinc, seleniu, fluor şi iod) și deseori fac parte dintr-o alimentație echilibrată. Pentru aproximativ 3 miliarde de oameni din întreaga lume – majoritatea din ţările în curs de dezvoltare – peştele şi fructele de mare sunt surse esenţiale de proteine.

Totodată, peştele mai conţine acizi graşi esenţiali – lizină, metionină şi treonină – acizi graşi polinesaturaţi omega-3, care au proprietatea de a reduce nivelul de colesterol, menţin inima sănătoasă şi ajută chiar şi la prevenirea depresiei.

De asemenea, peştele este un sortiment de carne cu foarte puţine calorii dar delicios în aceeaşi măsură, şi este recomandat în special femeilor gravide, datorită conţinutului crescut de vitamine (A, D, E, B12), minerale (fosfor, iod, potasiu) şi grăsimi sănătoase, care nu pot fi sintetizaţi în organism şi trebuie aduşi prin alimentaţie.

Peştele are un conţinut scăzut de colesterol, însă nu şi fructele de mare, care, dimpotrivă. În cazul peştilor mici, ale căror oase pot fi consumate, aportul de calciu este important. Deşi consumul de peşte este benefic pentru sănătate există şi un risc de îmbolnăviri legate de substanţele toxice (în special mercur), alergii şi toxiinfecţii bacteriene care duc la botulism, salmoneloze sau parazitoze.

Unele sortimente de peşte conţin cantităţi mari de mercur, care poate fi extrem de periculos pentru gravidă sau pentru femeile care alăptează deoarece nou-născutul este foarte sensibil la acest metal, putând cauza ravagii în sistemul nervos în curs de dezvoltare al unui fetus.

Deşi toţi peştii conţin mercur, unele au cantităţi neglijabile şi considerate sigure pentru organism. În schimb, peştii mari sunt cei mai periculoşi pentru că trăiesc mai mult şi acumulează pe parcursul timpului cantităţi mari din acest metal greu.

Majoritatea sortimentelor de peşte pe care le găsim în supermarketuri sunt specii de crescătorie, însă chiar şi aşa putem profita de efectele sale benefice asupra organismului, cu condiţia să fim informaţi din timp despre nivelul de contaminanţi şi să alegem cel mai indicat peşte, astfel încât balanţa să încline în favoarea acizilor graşi Omega 3 şi în defavoarea mercurului.

Top 5 cele mai sănătoase sortimente de peşte:

• macrou (cât mai mic, sub 16 cm)
• anşoa
• hering
• sardine
• somonul

Acestea ar fi cele mai indicate spre consum în cazul femeilor însărcinate.

Pe următoarele locuri se situează bibanul de mare, calamarul, calcanul, scoicile, codul, stridiile iar la coada clasamentului, deci în categoria de peşte care trebuie evitat se numără rechinul, tonul, macroul mare, peştele spadă, homarul şi crapul, pentru că de-a lungul vieţii, concentrează multe toxine în carne.

Nu mai are sens să menţionăm merluciul sau pangasiusul, care sunt sortimente de peşte cu foarte puţini spre deloc acizi graşi Omega 3 şi cantităţi impresionante de mercur şi alte substanţe toxice.

În privinţa consumului de peşte, specialiştii recomandă minimum 2-3 porţii pe săptămână, însă se pot mânca până la 4-5 porţii pe săptămână sau chiar zilnic, pentru a beneficia din plin de grăsimile sănătoase şi pentru a ne menţine silueta, graţie nivelului caloric scăzut din acest tip de carne.

Un alt aspect important îl constituie felul în care gătim peştele.

Este important să reţinem că pane-urile sau peştele prăjit în ulei devin adevărate bombe calorice, iar prin uscare şi afumare peştele pierde mare parte din acizii graşi Omega 3.

De aceea, este indicat să preparaţi peştele la cuptor, în folie de aluminiu, la grătar sau la aburi, să nu adăugaţi maioneză şi alte dressing-uri, nu folosiţi ulei în cantităţi industriale pentru a face o salată de icre, ci mai degrabă mâncaţi-le pe pâine unsă cu puţin unt.

Vezi și: Zacuscă de dovlecei. Cum se face și cum alegi dovleceii

6 metode după care recunoşti peştele proaspăt

1. Ochii peștelui

Ochii peştelui proaspăt trebuie să aibă corneea perfect transparentă, convexă şi cu pupilele negre.

La peştele mort de mai mult timp corneea se deteriorează, devine concavă şi îşi pierde din transparenţă.

Cristalinul începe să se opacizeze, astfel încât ochii devin tulburi.

2. Branhiile peștelui

Dacă sunt roşii, cu lamele bine diferenţiate, atunci peştele este proaspăt. Dacă au aspect de gelatină maro, renunţă la el.

Există şi varianta ca peştii morţi să fie recoltaţi apoi de diverşi amatori de chilipiruri.

Aceştia au branhiile în nuanţe de roz-cenuşiu, fiind uneori acoperite cu mâl.

3. Pielea peștelui

Pielea este şi ea un indicativ preţios. Observăm adesea pete albicioase atât pe piele, cât şi pe înotătoarele peştilor.

Acestea nu au neapărat semnificaţie negativă, fiind date de anumite ciuperci care se fixează pe unele răni preexistente.

Pot apărea, de altfel, şi la peştii vii, fără consecinţe negative pentru noi. Atenţie însă la pielea care crapă la cea mai mică atingere, sub care se află o pastă moale, roşiatică.

4. Aspectul la pipăit al peștelui

Dacă îl împingi cu degetul, peştele proaspăt este elastic şi nu se deformează. Dacă este alterat, carnea lui este moale ca plastilina şi la apăsare apare o denivelare.

Cel mai bine este să-l verifici pe abdomen. Dacă e umflat sau deformabil la comprimare, aruncă-l.

Este o regulă de bază a pescarilor: peştele care pluteşte se aruncă.

Dacă deschizi burta peştelui şi în loc de intestine găseşti o piftie, cu bule de gaz în interior, iar carnea este sângerie şi se desprinde uşor de pe oase, care rămân dezgolite, peştele respectiv este stricat.

5. Solzii peștelui

Solzii peştelui care nu este proaspăt, dar e congelat au o nuanţă albăstruie, ternă şi, dacă peştele respectiv a apucat să se şi usuce înainte, sunt foarte greu de desprins sau de smuls din piele.

6. Mirosul peștelui

Mirosul este un alt indiciu. Peștele nu are un miros prea plăcut, însă atunci când acesta este înțepător și nu se mai aseamănă cu cel specific, nu-l cumpăra sau mânca.

Peștele proaspăt Vs. Peștele congelat

Mulţi dintre noi considerăm că peştele congelat nu este la fel de sănătos precum cel proaspăt. Dar, atenţie, nu congelarea este cea care pune probleme, ci momentul când se face.

Cu cât mai rapid este congelat peştele după capturare, cu atât este mai sănătos. Aceeaşi regulă este valabilă şi în cazul peştelui proaspăt: trebuie consumat cât mai curând posibil după ce a fost prins.

Peştele este un aliment complet, care asigură organismului acizi graşi Omega 3, proteine de calitate şi multe substanţe nutritive esenţiale, care ţin sub control greutatea, nivelul colesterolului şi tensiunea arterială.

Spre deosebire de peştele proaspăt, cel congelat prezintă avantajul că este mai ieftin, motiv pentru care multă lume îl alege pe cel din urmă. De asemenea, mai multe sortimente de peşte nu pot fi găsite sub formă proaspătă tot timpul.

Peştele congelat

Deşi, la prima vedere, ai putea spune că peştele proaspăt este o alegere mai bună pentru sănătatea ta, adevărul este că şi cel congelat este la fel de sănătos, atât timp cât este depozitat şi preparat corespunzător (deci nu în baie de ulei!).

Diferenţa de textură şi gust este dată de expunerea îndelungată a peştelui înainte de a fi congelat. Aşadar, un peşte congelat care nu are un gust bun şi o textură specifică cel mai probabil nu a fost ambalat în intervalul de timp recomandat.

Însă, de cele mai multe ori, reglementările nu permit asfel de situaţii, iar peştele congelat este la fel de bogat în substanţe nutritive precum cel proaspăt şi nu îşi modifică textura odată ce a fost decongelat. În plus, dacă optezi pentru peşte congelat, e bine să ştii că astfel contribui la protejarea mediului, deoarece este prevenită risipa, iar costurile pentru producţie şi transport sunt mult mai reduse.

Vezi și: Zacuscă de fasole – Top 5 cele mai bune rețete

Peștele – Depozitare și păstrare

După ce este curățat, el poate fi păstrat în frigider la o temperatură de maximum 5 grade, timp de o zi, cel mult două.

Dacă se dorește a fi păstrat în congelator, atunci trebuie să aflați că în cazul peştelui gras (scrumbie, macrou, nisetru, crap de crescătorie, hering, somon etc.) perioada recomandată de depozitare prin congelare este de maximum 3 luni.

În schimb, peştele slab (şalău, ştiucă, biban, cod, merlucius) se poate păstra la congelator, în condiţii de siguranţă, pentru maximum 6 luni, atât timp cât temperatura este constantă.

Carasul – supranumit și „Peștele poporului”

Originar din Asia Orientală, China şi Japonia, la noi în ţară este prezent în aproape toate bazinele acvatice, cu excepţia apelor din zonele montane.

Forma corpului carasului este relativ asemănătoare cu a caracudei, dar mai puţin înaltă şi ceva mai lunguiaţă.

Capul este scurt, iar gura terminală şi prevăzută cu buze uşor cărnoase, fără mustăţi. Corpul îi este bine proporţionat, acoperit de solzi cicloizi relativ mari şi groşi.

Culoarea corpului este influenţată de condiţiile de mediu şi de anotimp. Partea dorsală este de culoare verzui-plumburie, flancurile argintii şi regiunea ventrală albă cu reflexe argintii.

Înnotătoarele au o culoare fumurie, cu uşoare nuanţe roşietice.

De dimensiuni relativ mijlocii, carasul are o lungime de 10-30 cm şi o greutate medie de 100-300 g. Dacă beneficiază de condiţii corespunzătoare, poate ajunge şi la greutăţi mai mari, până la 1,5 kg.

Este întâlnit frecvent în apele stătătoare sau în cele curgătoare cu curs lent sau pe braţele unor râuri şi foarte frecvent in bazinele piscicole sistematice. Este o specie ce preferă fundurile apelor mâloase, bogate în substanţe organice, în flora şi faună acvatică.

Puţin pretenţios faţă de hrană, consumă râme, melci, răcuşori, seminţe, etc.

Maturitatea sexuala este atinsă la vârsta de 2-3 ani, în funcţie de condiţiile de care a beneficiat. Perioada de reproducere începe din luna mai şi ţine până la finele lunii august, în ape cu temperatura de 18-20° C.

Femelele depun icre în mai multe “porţii”, cca. 15000-40000 icre, cu un diametru de 1,4-1,5 mm, de culoare gălbuie, pe vegetaţia submersă, în apă nu prea adâncă. Incubaţia durează 2-3 zile, la o temperatura de 22-23° C.

Peşte cu o dinamică de creştere redusă, carasul trăieşte paşnic alături de crap, caracudă şi alte ciprinide. Foarte rezistent la condiţiile de mediu, trăieşte şi în condiţii în care alţi peşti nu supravieţuiesc.

Vieţuieşte mai mult în stratul profund al apei, „arând” zona mâloasa de la nivelul vetrei bazinului în căutarea hranei.

Nu se hrăneşte în condiţiile creşterii bruşte sau scăderii bruşte a nivelului apei sau a presiunii atmosferice.

Numărul mic de masculi existenţi în rândul acestei specii, determină femelele să se încrucişeze cu masculi din alte specii. La caras, diviziunea şi formarea embrionului se face prin stimulare, fără contopirea nucleului icrei cu nucleul spermatozoidului.

Carasul nu are o carne prea gustoasă, nefiind prea apreciat de consumatori. Pentru pescari reprezintă o sursă de atracţie şi divertisment, în condiţiile în care este întâlnit şi acceptă bine o diversitate de momeli şi “muscă” pe tot parcursul anului.

Carasul – informații nutriționale

100 de grame de caras conțin 101 calorii.

Ca vitamine și minerale, carasul conține vitamina B12 și vitamina D din plin, precum și vitaminele B1, B2, B6, A, E, C, acid folic, iar ca minerale: zinc, calciu, potasiu, magneziu, fosfor, fier, cupru.

Proteinele din carnea de caras se digeră și absoarbe repede de către organism. Se poate consuma fără probleme în boli de ficat, rinichi, boli cardiovasculare sau cerebrovasculare.

Consumuld e caras poate crește rezistența la boli, precum: hepatită, nefrită, hipertensiune arterială, bronșită etc.

Supa de caras este benefică pentru femeile care alăptează, căci aceasta ajută la potențarea laptelui matern.

Peștele de apă dulce are și un nivel mai ridicat de acizi grași omega 3, esențiali pentru o dezvoltare armonioasă la copii, dar și foarte buni pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Astfel, migrenele pot fi evitate cu până 60% la un consum regulat de pește sau ulei de pește, iar astmul sau afecțiunile respiratorii pot fi prevenite și chiar vindecate printr-un consum continuu de pește de apă dulce.

Consumul de pește slab este legată de o incidență redusă a bolilor de inimă. Chiar și numai două mese cu pește pe săptămână ajută la menținerea unei inimi sănătoase.

Zacuscă de pește – Rețetă

Ingredientele de care avem nevoie pentru prepararea zacuscăi de pește sunt:

• 1,5 kg. macrou
• 500 grame somon
• 500 grame ton
• 5 frunze de Dafin
• 1 lingură boabe de piper
• 1 lingură boabe de ienibahar
•  jumătate de căpăţână de usturoi, strivit în coajă
• 2 litri oţet alb
• 2 linguri de zahăr
•  1 lingură de sare

Mod de preparare – Prima parte:

Punem la fiert peştele curăţat, fără cap şi coadă, în doi litri de apă, la care am adăugat în prealabil cei doi litri de oţet plus ingredientele de mai sus.

Ţinem la fiert până când se desprinde carnea de pe oase.

Conţinutul se pune la răcit şi la scurs, după care îndepărtăm oasele mari cu atenţie. În cazul în care rămân oase mici, nu-i nicio problemă, pentru că ele vor fi măcinate şi nu se vor simţi.

Restul zacuscăi se face în mod tradiţional.

În următoarea etapă, avem nevoie de o zacuscă ţărănească, preparată în casă.

Citește și: Pasta de pește pentru iarnă. Cum se face

Zacuscă de pește macrou și legume

Ingrediente

• 1,5 kg pește macrou;
• 800 gr ceapă;
• 1 kg ardei gogoșari;
• 250 gr morcovi;
• 300 ml suc de roșii;
• 200 ml ulei;
• 100 ml apă;
• 150 ml oțet;
• O linguriță de zahăr;
• 3 căței de usturoi;
• Sare, piper și câteva frunze de foi de dafin.

Mod de preparare

Peștele se curăță și se înlătură coada și capul. Se pune la fiert în cantitatea de apă și oțet cât să acopere peștele. Când este fiert, peștele se curăță de oase, iar bucățile de carne se trec prin mașina de tocat.

Ceapa, morcovii și gogoșarii se spală, se curăță și se toacă mărunt, iar morcovul se dă prin răzătoare. Se pune o tigaie mare la încins, se adaugă ceapa, apoi gogoșarul și morcovul. Se lasă totul pe foc până când scade zeama de la legume, după care se adaugă sucul de roșii, usturoiul, peștele și condimentele.

Zacusca de pește se lasă la fiert până când se leagă sosul, aproximativ 30 de minute, iar acum se poate adăuga și puțină zeamă în care a fiert peștele, pentru un plus de aromă.

Când este gata se potrivește de sare și piper și se transferă în borcane curate și sterilizate. Se mai fierb aproximativ o oră la bain-marie, după care se lasă să se răcească până a doua și se păstrează în cămară.

Ingredientele pentru zacusca tradiţională:

• 300 ml Ulei
• 3 kg de vinete
• 1 kg de ceapă albă
• 2 kg de ardei roşu kapia
• 1 kg roşii
• 2 linguri de bulion de ardei
• 1 lingură de zahăr
• 2 foi de dafin
• 2 căţei de usturoi zdrobiţi şi tocaţi
• sare – după gust şi piper măcinat proaspăt
• 10 boabe de piper

Mod de preparare – Partea a doua:

Coacem vinetele şi ardeii în cuptor sau pe grătar.

Curăţăm vinetele de coajă când încă sunt calde, le spălăm şi le pune la scurs. Curăţăm şi ardeii, le scoatem cotoarele şi semintele, apoi îi tăiem cubuleţe.

Trecem roşiile prin maşina de tocat sau prin blender, obţinând astfel un suc mai gros de roşii. Vinetele scurse vor fi tocate.

După ce am pregătit toate aceste legume, tocăm ceapa mărunt sau o trecem prin maşina de tocat carne. Astfel, ea nu se va mai prăji, ci va fierbe mai mult în zeama proprie şi în ulei.

În vasul în care vreţi să preparaţi zacusca, de preferat o oală cu fundul gros, încalziţi uleiul, puneţi ceapa la înabuşit şi amestecaţi cât mai des.

După aproximativ 15-20 minute adăugaţi sucul de roşii, dafinul, piperul, usturoiul, zahărul, bulionul de ardei.

Amestecaţi şi lăsaţi să fiarbă împreună aproximativ 15 minute. Puneţi ardeii tăiaţi fâşii şi vinetele tocate.

Fierbeţi la foc mic sau puneţi compoziţia la cuptor pentru aproximativ o oră. Amestecaţi cât mai des să nu se lipească. Presăraţi sare după gust şi condimentaţi.

Dacă ați îndeplinit pașii de mai sus, zacusca este gata atunci când uleiul se ridică deasupra.

Lăsăm zacusca ţărănească la răcit, după care adăugăm peştele pregătit în prima parte a demersului nostru culinar.

Peştele trebuie să rămână în bucăţi vizibile, în aşa fel încât la servire să se deosebească de zacusca tradiţională.

Pentru un gust mai intens, puteți adăuga în zacuscă și macrou file afumat, la fel, rupt bucăţele.

Putem servi zacusca de peşte pe felii de pâine coapte. Tăiem felii dintr-o baghetă de pâine, le ungem cu unt apoi le ţinem la cuptor până devin aurii.

Poftă bună!

Este sezonul legumelor românești și perioada perfectă pentru a pregăti conserve pentru iarnă delicioase. Încearcă și cele mai gustoase rețete de zacuscă de vinete, zacuscă de dovlecei sau zacuscă de fasole

Nu ratați și aceste rețete de zacusca de peste

Citește și:

3 motive să gătești peștele la microunde. Cercetătorii britanici spun că e mai sănătos

Rețetă de zacuscă de vinete cu dovlecei

Pregătirile de toamnă îți dau dureri de cap? Transformă-le în bucurie în doar doi pași simpli