Când e sărbătorit Sfântul Claudiu. Spune-le ”La mulți ani!” celor care poartă numele acestui Sfânt!

Sfantul Claudiu – Viața Sfinţilor Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat

Sfantul Claudiu era un mucenic care a pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305).

Cei patru mucenici, Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, erau creştini şi conduceau un şantier de cioplitori şi de sculptori în marmură în apropiere de Sirmium (azi Mitroviţa, lângă Belgrad).

Ei au fost neîntrecuţi meşteri în arta cioplirii şi sculpturii în marmură, fiind conducătorii unui vestit şantier de acest fel, la Smirnum. Datorită lucrărilor de calitate ce se realizau aici, împăratul era foarte mândru de dibăcia acestor meşteri.

Domnia lui Diocleţian asupra Imperiului Roman a însemnat, pentru creştinism, una dintre cele mai grele perioade din istorie, cea a persecuţiilor.

Cu toate că se ridicase de jos, fiind un viteaz mânuitor de arme şi un dibaci conducător de popoare, totuşi în loc să fie pătruns de învăţăturile mântuitoare ale credinţei creştine, care pe atunci ajunsese să se răspândească în cele mai multe din cetăţile şi ţinuturile stăpânite de el, s-a lăsat robit de credinţele deşarte ale regilor persani şi ale faraonilor egipteni.

Aceştia socoteau că puterea împărătească se trage de la zei. Astfel în cei treizeci de ani cât a stat la cârma imperiului, Diocleţian cerea tuturor supuşilor să se plece până la pământ înaintea lui şi să-l cinstească întocmai ca pe un zeu. Închistat în această rătăcire, el a căutat să adune în strălucitul său palat din cetatea Salonae (Splitul de azi), de pe malul Mării Adriatice, unde se retrăsese, tot felul de pietre preţioase şi de statui din marmura cea mai scumpă, între altele, un chip al „Regelui Soare” înalt de 25 de (picioare, apoi stâlpi şi capiteluri, împodobiţi cu cele mai variate frunze şi fructe ca şi nesfârşite plăsmuiri în marmură: „victorii, amoraşi, lei, vulturi, cerbi şi alte obiecte de petrecere”. Scriitorul creştin Lactanţiu, care trăia pe vrernea aceea, povesteşte că în goana lui după astfel de podoabe, împăratul Diocleţian dovedea o adevărată patimă.

Aşa se face că paşii lui au ajuns până la Sirmium, în apropierea căruia se afla un vestit şantier de cioplitori şi de sculptori în marmură.

Între meşterii din acel atelier, patru sunt amintiţi cu numele: Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, iscusiţi lucrători în piatră. În taină, ei erau creştini, botezaţi în numele Sfintei Treimi de episcopul Chiril al Antiohiei, aflat în exil în ţinutul Iliricului. Alături de cei patru lucra un alt meşter, păgân, cu numele Simpliciu, care, urmându-le exemplul, s-a convertit la creştinism, primind botezul de la acelaşi arhiereu.

Sfantul Claudiu refuza să sculpteze idoli

Pentru că obişnuiau să pună început bun oricărei activităţi şi să o încheie cu semnul Sfintei Cruci, cei cinci meşteri creştini au fost văzuţi de colegii lor păgâni, care nu au ezitat să-i denunţe pentru credinţa lor.

Dintr-un bloc de marmură adus din Insula Thassos, din Grecia, au primit poruncă să ridice o statuie închinată zeului Asclepios, al medicinei. Când au ajuns la cioplirea chipului statuii, cei patru meşteri creştini şi ucenicul lor au refuzat, mărturisind că sunt creştini şi nu vor primi să ajute la confecţionarea unui idol.

După treizeci şi una de zile, statuia a fost dezvelită înaintea împăratului, finisată de alţi sculptori, păgâni.

Împăratul a fost mulţumit de lucrarea meşterilor şi, cunoscând că sculptorii cei mai buni din atelier sunt Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, a crezut că este opera lor. Slujitorii păgâni, însă, i-au spus că aceştia sunt creştini şi au refuzat porunca imperială de a ridica statuia zeului vindecător. Auzind acestea, împăratul a însărcinat pe un dregător cu numele Lampadie să încerce să-i convingă să apostazieze, căci cunoştea meşteşugul lor, iar daca vor refuza, să fie pedepsiţi pentru sacrilegiu.

Văzându-le credinţa, şi un al cincilea meşter, Simpliciu, a trecut de partea lor.

Numaidecât cei invidioşi i-au pârât la împărat, declarând că meşterii aceştia conduc lucrările numai prin superstiţie şi magie, că nu vor să ştie decât de credinţa lor în Hristos.

„Cu atât mai bine, răspunse împăratul, numai să se isprăvească bine lucrările pe care li le-am încredinţat”.

„Da, dar tocmai acest lucru nu vor să-l împlinească aşa cum aţi cerut, ziseră cioplitorii şi câţiva „filosofi” păgâni, căci de câte ori ne-aţi vizitat şi aţi cerut să sculpteze chipul zeului Asclepios, ei totdeauna au terminat celelalte lucrări, dar statuia zeului vindecător nu vor s-o facă”.

„E adevărat acest lucru?”, întrebă împăratul pe cel dinţii dintre ei, pe Claudiu.

„În toate ne-am arătat ascultători, împărate, afirmă el, dar chipul acestui zeu nu vrem şi nu putem să-l facem”.

Cercetând toate celelalte lucrări ieşite din mâna celor cinci meşteri şi mirându-se de măiestria cu care au fost lucrate, împăratul nu şi-a pierdut cumpătul şi a trecut cu vederea şi de astă dată neascultarea lor, spunând că nu-i pasă cine va isprăvi-o, dar statuia lui Asclepios, zeul medicinei, trebuie făcută. Şi într-adevăr, ea a fost terminată, dar cei care o executaseră n-au fost cei cinci meşteri, ci unii dintre oamenii „filosofilor” păgâni.

Când a venit din nou împăratul şi a văzut isprăvită statuia zeului a crezut că între timp totuşi cei cinci s-au răzgândit şi i-au împlinit dorinţa, dar partida celorlalţi s-a năpustit cu ură asupra lor, pârându-i în cuvinte duşmănoase. Obosit de încurcătura la care s-a ajuns, acesta a încredinţat unui dregător cu numele Lampadie să facă cercetări şi să liniştească lucrurile.

Sfantul Claudiu – Pătimirea şi încununarea sa

Timp de cinci zile, Lampadie i-a adus înaintea templului lui Apollo, cerându-le să jertfească zeului. Pe de o parte, îi ademenea cu diverse dregătorii şi bogăţii promise. De cealaltă, îi ameninţa cu felurite chinuri. Toate, pentru a renunţa la credinţa creştină, însă nimic nu i-a clintit.

Asmuţind mulţimile asupra celor cinci meşteri, care n-au vrut nici să audă de porunca dregătorului de a aduce cinstire şi jertfe zeilor, acesta i-a aruncat în temniţă. Duşmanii lor nu s-au mulţumit numai cu atât. Au urmat bătăi şi răscoale ale partidei păgâne, mai ales după ce în decursul întemniţării însuşi Lampadie a căzut mort „ca lovit de un duh rău”.

Rudele acestuia îi găseau vinovaţi de moartea sa pe cei cinci pătimitori. Astfel  împăratul a hotărât să termine cu cei cinci şi astfel, din ordinul lui, au fost închişi de vii în sicrie de plumb şi aruncaţi în apa fluviului Sava. La auzul acestei veşti, moare de supărare şi episcopul Chiril, care fusese şi el închis în temniţă. După câteva zile, un creştin cu numele de Nicodim a scos din apă sicriele şi a purtat grijă de înmormântarea osemintelor sfinţilor

Astfel şi-au găsit mucenicescul sfârşit meşterii creştini Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, alături de Simpliciu, ucenicul lor. Auzind de cumplitul lor sfârşit, episcopul Chiril, părintele lor spiritual, şi el închis în temniţă, şi-a dat duhul, de supărare. Martirologiul aminteşte pe un creştin cu numele Nicodim, care a scos din apă sicriele şi s-a îngrijit de înmormântarea sfinţilor.

Calendarul roman din anul 354 îi numără în rândul sfinţilor, având data de prăznuire la 9 noiembrie. Un jurnal de pelerinaj din aceeaşi perioadă, intitulat „Epitome libri de locis sanctorum martyrum“, conţine numele a patru martiri ale căror morminte erau cinstite de creştini: „IV Coronati, id est Claudius, Nicostratus, Simpronianus et Castorius“.

Sfantul Claudiu – Basilica di Santi Quattro Coronati din Roma

În secolele IV-V a fost ridicată o biserică pe una dintre cele şapte coline ale Romei cunoscută astăzi sub numele de „Basilica di Santi Quattro Coronati“, adică a celor patru sfinţi „încoronaţi“ cu cununa muceniciei.

Papa Miltiade a fost cel care a închinat biserica unor sfinţi militari martirizaţi în timpul persecuţiei aceluiaşi împărat Diocleţian. Aceştia au fost decapitaţi pentru refuzul de a jertfi zeului Asclepios, la doi ani după martiriul sfinţilor sculptori pomeniţi astăzi.

În jurul anului 850, în timpul papei Leon al IV-lea (847-855), sfintele odoare le-au fost aduse dintr-un cimitir din afara Romei şi depuse spre venerare în acel sfânt lăcaş, alături de moaştele celor cinci martiri din aceeaşi perioadă, sculptori din Panonia Inferioară: Claudiu, Castor, Sempronian, Nicostrat şi Simpliciu. Astfel, biserica închinată sfinţilor încoronaţi din Roma îşi cinsteşte nouă ocrotitori spirituali.

În secolul al XVII-lea, pe peretele unei abside au fost pictate şapte fresce ce reproduc pătimirea celor cinci sfinţi sculptori şi alte patru fresce care înfăţişează martiriul sfinţilor militari amintiţi. În Italia, ziua prăznuirii sfinţilor Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat este celebrată, anual, drept sărbătoare a marmurarilor.

Tot pe 9 noiembrie este pomenit Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei.

S-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, localitate care se află, în prezent, în Turcia. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie a fost trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde a studiat teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi.

A intrat în monahism, în chinovia numită „Noua Mănăstire”, la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele şi îngerescul chip al schimniciei, avea să primească numele de Nectarie.

După ce a terminat studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole.

S-a retras apoi la Atena, în anul 1891, sărac şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului. Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894.

Sfântul Nectarie era un isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi şi ucenici, o mănăstire de călugăriţe în insula Eghina, unde s-a retras definitiv.

Pentru Sfântul Nectarie mulţi bolnavi şi săraci mergeau la mănăstirea din Eghina. Mai ales după Primul Război Mondial, nenumăraţi oameni, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor din mănăstire să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile Sfântului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

La 8 noiembrie 1920, după aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. După mulţi ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare.

În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la nouă noiembrie.

Astăzi credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său și rostesc rugaciuni Sfantul Nectarie, făcând din mănăstirea sa din insula Eghina unul dintre cele mai iubite locuri de pelerinaj din toată Grecia.

Sfantul Claudiu – Semnificația numelui Claudiu/Claudia

Claudiu

Claudiu este forma românească a numelui latin Claudius, derivat din termenul latinesc claudus, care înseamnă olog, şchiop.

Claudius a fost numele familiilor mai multor împăraţi romani din secolul I, inclusiv al împăratului cunoscut ca şi Claudius, care a fost otrăvit de soţia sa Agrippina pentru a-l aduce pe fiul ei Nero la putere. Claudius a fost precedat de Caligula. Numele a fost purtat mai târziu de câţiva sfinţi, printre care şi un episcop din secolul VII.

Este un prenume androgin (termen care provine din cuvintele greceşti άνδρας (andras, adică om) şi γυνή (gyné, adică femeie) şi se referă la un amestec de caracteristici feminine şi masculine, adică un hermafrodit), situat la polul net feminin.

Claude – bărbatul – este imprevizibil în toate domeniile. Se adaptează cu uşurinţă la toate împrejurările. Îi place să se concentreze. Nu vrea să se piardă în mulţime şi de aceea i se reproşează egoismul care nu e adesea decât o formă de apărare. Dincolo de cinismul lui în dragoste şi în prietenie, se ascunde o reală tandreţe.

Cel care poartă numele de “Claudiu” are o personalitate rezervată, echilibrată şi graţioasă. Este capabil şi isteţ, excelând în poziţii de conducere. Este o adevărată provocare pentru cei din jur să îl înţeleagă. Fiind o persoană reticentă, poate suferi de singurătate şi de neînţelegere. Se poate exprima mai bine în scris decât verbal. Plăcerea de a citi poate dezvolta mari puteri de concentrare.

Claudiu este o fire deschisă, sociabilă, ospitalieră şi entuziastă în general. Reuşeşte să se impună de cele mai multe ori datorită personalităţii sale puternice, inteligenţei şi rapidităţii sale. Oportunist în unele cazuri, Claudiu deţine arta seducţiei şi se adaptează în orice situaţie. Strălucitor şi carismatic în societate, lui Claudiu îi place să fie în centrul atenţiei şi are adesea tendinţa să exagereze, fie în încercarea de a fi amuzant, fie pentru a-şi impresiona auditoriul, atrăgând toată atenţia asupra sa.

Sensibil la flaterii, Cladiu este puţin narcisist şi îi place să fie luat drept exemplu. Este interesat de tot ce este în jurul său şi este un elev bun. Părinţii nu trebuie să îi cultive narcisismul deoarece Claudiu ar putea deveni arogant, prea mândru de el. În plus, la Claudiu părinţii trebuie să aibă grijă să îi dezvolte toleranta şi simţul muncii, tendinţa lui Claudiu fiind, de cele mai multe ori, să caute facilitatea.

Lui Claudiu îi place să seducă şi să comunice cu semenii săi. Plăcerile acestei lumi sunt departe de a-i fi indiferente. Este sensibil la lucrurile frumoase, la confort şi îi place să îşi petreacă timpul în sânul familiei. Din punct de vedere sentimental Claudiu este extrem de exigent, este în căutarea perfecţiunii, riscând astfel să nu îşi găsească niciodată partenera ideală. Este extrem de critic cu femeile, dacă nu respectă criteriile pe care el însuşi le-a impus, atunci nu mai este interesat. Îşi va da singur seama că greşeşte, că perfecţiunea nu există, că nici el nu este perfect. Claudiu nu este mereu sentimental, mai degrabă senzual şi epicurian.

Claudia

Semnificația numelui Claudia nu este una suficient de clară, însă idealurile pe care le are sunt mereu bine conturate, iar persoanele care poartă acest nume nu par să se abată niciodată de la acestea și depun mereu eforturile necesare pentru a le atinge.

Fiind varianta feminină a lui Claudiu, originea acestora pare să coincidă destul de mult. Astfel, se presupune că ar fi una de origine latină, care corespunde numelui Claudius, respectiv Claudia.

Conform etimologiei populare, se presupune că numele Claudius, tradus în limba română, ar însemna „șchiop”/„olog”, însă nu este un lucru care să fie luat foarte în serios.

Originea nu este una clar definită, acestea fiind mai mult presupuneri sau pure asemănări cu nume istorice.

Femeile care poartă numele Claudia se presupune că sunt persoane foarte sociabile și care nu au niciun fel de problemă de comunicare sau interacțiune atunci când se află într-un grup de oameni pe care tocmai i-au cunoscut. Știu mereu ce subiecte să abordeze, astfel încât toți cei prezenți să poată lua parte la discuție.

Comunicarea, din acest punct de vedere, este un punct forte al purtătoarelor acestui nume, însă și seducția pare a fi o armă a acestora pe care știu unde și cum anume să o folosească, astfel încât să nu rănească pe nimeni, dar totuși să aibă ceva de câștigat.

Nevoia de a fi iubite și apreciate de către cei din jur, în special de partener sau de familie, pare a fi una dintre cele mai mari preocupări pe care le au acestea. Ele sunt mereu responsabile și își asumă răspunderea pentru ceea ce fac, motiv pentru care se implică 100% în orice activitate sau sarcină pe care trebuie să o ducă la un bun sfârșit.

În momentul în care nu reușesc să obțină un lucru, sau să ducă un lucru la un bun final, sunt ușor supărate și frustrate din această cauză însă ar trebui să fie conștiente de faptul că nu există perfecțiune, dar, cu toate acestea, ele tind să se apropie cât mai mult de ea.

Claudia va fi mereu persoana care se va concentra în direcția protejării familiei și a celor pe care-i iubește, nu vrea să trăiască cu ideea că aceștia duc lipsă de ceva sau că sunt supărați, vrea mereu să le fie bine și să aibă parte de ceea ce este mai bun, lucru pe care, bineînțeles, și-l dorește și pentru sine.

Aceasta este una reprezentativă atunci când ne referim la exces, pe de o parte, iar pe de altă parte, la nehotărâre. Uneori, purtătoarelor acestui nume le este greu să adopte o decizie, deoarece își doresc să fie sigure că este cea mai bună decizie pe care ar putea-o lua, iar excesul este reprezentat de faptul că sunt capabile să facă orice, de dragul de a ști că cei dragi sunt în siguranță…

Mesaje de Sfantul Claudiu – Spune-le ”La multi ani!” celor care poartă numele acestui Sfânt!

În ziua de 9 noiembrie puteți trimite urări prietenilor care poartă numele de Claudiu/ Claudia.

Potrivit calendarului creștin ortodox al lunii noiembrie, după Sfinții Mihail și Gavril,  sărbătoriți pe data de 8 noiembrie, credincioșii mai au cui să facă urări de La mulți Ani. Pe data de 9 noiembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Mucenic Claudiu, alături de Sfinții Mucenici  Castor, Sempronian şi Nicostrat.

Pe data de 9 noiembrie, în calendarul ortodox au fost pomeniţi patru sfinţi mucenici romani, cu numele Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat. Aceştia au pătimit moarte martirică în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian (284-305), în cetatea Sirmium, într-o zonă geografică locuită, în principal, de strămoşii noştri daco-romani şi de traci romanizaţi.

Sfantul Claudiu – Cele mai frumoase mesaje și urări:

„Fie ca adierea vântului lin al acestei zile frumoase să te mângâie cu mirosul îmbietor al florilor, iar sufletul să-ti rămână deschis către calea fericirii si împlinirii eterne!„

„Cu ocazia zilei onomastice, vreau să îţi spun că pentru mine reprezinţi totul în viaţa şi ca sufletul meu îţi doreşte numai fericire şi împliniri!„

„La zi aniversara noi îţi urăm numai de bine, îţi dorim sănătate, împliniri, realizări şi îţi uram un sincer „La mulţi ani!”„

„Este minunat sa ştii ca cineva te place, cineva se gândeşte la tine, cineva are nevoie de tine… dar e si mai minunat să ştii ca exista cineva care nu-ti uita niciodată ziua de nume. La Mulţi Ani!„

„Dragul meu, cu ocazia acestei zile, îţi urez sa fii mereu sănătos, energic si plin de bucurie. La mulţi ani!„

„O deosebită zi onomastică de Sfantul Claudiu îţi doresc şi tot ce e mai frumos în viaţă!„

„Cu ocazia sărbătorii Sfântului Claudiu îţi doresc la mulţi ani!„

„A mai trecut un an de când nu ţi-am urat la muţi ani! Îţi spun acum un frumos La muţi ani şi să trăieşti cât mai mult Claudiu/Claudia!„

„Mulţi ani să trăieşti dragă Claudia şi niciodată să nu te gândeşti să îmbătrâneşti pentru că viaţa e frumoasă şi merită trăită!„

„O superbă zi onomastică şi un minunat an, La mulţi ani Claudiu/Claudia!„

„La mulţi ani Claudiu nu uita că trebuie să ne dai de băut!„

„Azi, de ziua numelui, îţi urez şi eu sa fii iubit(a) si sa ai parte de tot ce îţi doreşti. La mulţi ani!„

„Cele mai calde gânduri şi urări de sănătate, fericire, bucurii şi împliniri. Să fii iubită şi fericită în fiecare moment al vieţii tale. La mulţi ani!„

„De fiecare dată când te uiţi la aceste flori să ştii că cineva, departe, se gândeşte la tine. Aş vrea să fie mai multe moduri în care să-ţi spun cât însemni pentru mine. Îţi trimit câte un sărut ascuns în petalele fiecărei flori!„

„Fie ca această zi să-ţi deschidă poarta unui viitor plin de succese, Dumnezeu să-ţi dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, sănătate, împliniri şi multă iubire! La mulţi ani!„

„Îţi doresc ca de ziua ta să ţi se împlinească toate dorinţele, să fii fericit, iubit, să ai parte numai de raze de soare în viaţă şi îţi urez un sincer La Mulţi Ani!„

„Sfântul căruia îi purtaţi numele să vă ocrotească în fiecare zi, să vă aducă liniste şi pace şi să nu lase ca speranţa să se stingă din sufletul dumneavoastră. La mulţi ani cu împliniri şi momente frumoase în viitor!„

„Fie ca toate împlinirile frumoase, sănătatea şi spiritul acestei zile să vă însotească pretutindeni. Va doresc o zi de Sfântul Claudiu cât mai frumoasă!„

„O zi specială pentru un om deosebit. La mulți ani de ziua numelui tău! La mulţi ani şi mult noroc în această zi specială. Îți dorim să ți se îndeplinească toate dorințele. Sănătate și numai bucurii!„

„Pentru tot ceea ce ai încercat să faci până acum şi nu ţi-a ieşit, pentru tot ce ai construit dar s-a ruinat, pentru tot ce ai căutat în zadar şi nu ai găsit, azi ai voie mai mult ca oricând să crezi într-o minune. Este ziua ta şi numai a ta. Azi trebuie să crezi în visele tale! La mulţi ani!„

„La mulţi ani, cu ocazia zilei de Sfântul Claudiu! Să ai parte de bucurii şi împliniri!„

„La Mulţi Ani! Fie ca Sfântul Claudiu al cărui nume îl porţi să-şi coboare ochii asupra ta şi să îţi dăruiasca fericirea dorită şi liniştea interioară.„

„Să-ţi dea Domnul sănătate, judecată inţeleaptă, viaţă lungă pământească, ce doreşti să se împlinească!„

„Dragă Claudia, eşti cea mai bună prietenă pe care o poate avea cineva. Primeşte asadar, din partea mea, multe gânduri bune, urări de sănătate şi un ‘La mulţi ani’ din suflet!„

„Îţi urez la mulţi ani pentru că porţi acest nume şi fie ca Sfantul Claudiu pe care îl reprezinţi să-şi coboare ochii asupra ta şi să îţi dăruiască fericirea dorită şi liniştea interioară.„

Citeşte şi:

Sfinții în Calendarul Ortodox, cei mai respectați și cinstiți

Ştii care sfânt îţi protejează meseria?

Urări de Sfinții Mihail și Gavril – Cele mai frumoase mesaje și SMS-uri

Ce sunt îngerii. Curiozități despre îngeri