IOAN GYURI PASCU: ”România a exploatat cam 20% din posibilitățile mele”

Recent aţi avut activitate mai mult cu formaţia decât cu actoria…
Da, am apărut la televizor până în iunie, cu proiectul „Distractis”, apoi a fost pauză pe perioada verii, pentru că nu era grilă. Acum e pauză că nu mai e televiziune. Este problemă cu TVR-ul, trebuie să se clarifice situaţia, probabil prin decembrie, dar ni s-a spus că suntem pe lista de priorităţi. Am însă destule concerte.

În următoarea perioadă unde veţi cânta?
Ştiu sigur că pe 28-29 noiembrie voi fi cu formaţia la Festivalul Stelele Cetăţii, la Deva. Pe 30 noiembrie vom fi la Sfântu Gheorghe, pentru Ziua României. Sună, aşa, puţin oximoronic (n.r. ironic), având în vedere că sunt mulţi oameni de origine maghiară. Vor mai cânta şi domnii Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă.

Ce pare mai ofertant pentru legătura cu publicul, un concert sau o emisiune?
Pentru o legătură directă cu publicul, clar nu este apariţia la TV. Reacţia rapidă este cea din cluburile şi sălile mici. Atunci ştii sigur că cei prezenţi au venit să te asculte pe tine. E frumos ca oamenii să vadă efortul artistului, glumele, chiar şi greşelile. Asta e plăcerea de a face live.

Multă lume încă vă asociază cu Divertis. În ce relaţii aţi rămas cu foştii colegi?
Foarte bune. Cu opt dintre ei am tot colaborat, dar şi cu ceilalţi doi de la „Serviciul Român de Comedie”, cu Toni şi cu Valentin sunt prieten bun. Eu am plecat din grup pentru că televiziunea îţi mănâncă tot timpul şi am zis: „Domne, vreau să îmi fac şi proiectele mele şi când sunt proiecte interesante cu voi, vin şi colaborăm”. Iar cu colegii de la „Distractis” lucrez la un spectacol, pentru sfârşitul lunii ianuarie, cel târziu februarie, în Bucureşti. Iar în funcţie de reacţia publicului e posibil să avem şi un turneu naţional.

Monica Anghel e una dintre prietenele dv. bune. O ascultaţi dimineaţa la radio?
Nu! (râde) Folosesc radioul numai în maşină, iar dacă sunt pe drumurile patriei dimineaţa, da, atunci o ascult, dar eu prefer să vorbesc cu ea la telefon.

Câţi ani au trecut de când vă cunoaşteţi?
Sunt foarte mulţi. Abia ce câştigase premiul la Mamaia. Îmi povestise Nicu Alifantis că e o tânără care cântă extraordinar. În ’93, am invitat-o să cânte pe primul meu LP, apoi am fost invitaţi la show-ul „Duelul vedetelor”. Eu am spus atunci că nu pot să fac duel, iar producătorul Titus Munteanu a spus: „Bine, atunci faceţi duet”. Şi de acolo a tras lumea concluzia că eu şi Monica suntem căsătoriţi. Când îmi mai cumpăram kebap, îmi spunea vânzătoarea: „Vedeţi, şi eu sunt plinuţă şi blondină”…  Îi răspundeam că eu n-am nimic cu Monica, suntem doar prieteni. Chiar şi o mătuşă a crezut că sunt însurat cu Monica!

Sunteţi prieten şi cu fiica dv. Iarina.
Da, avem o relaţie frumoasă. Şi cu fosta soţie am rămas amic, deşi e greu de înţeles pentru multă lume şi pentru presă.

N-aţi vrea să cânte cu dv.?
Am cântat doar pe un disc pentru fetiţa lui Miţă şi a Lianei Stanciu. Iarina (16 ani) nu prea vrea să cântăm, dar atunci a fost o cauză nobilă. Ea oricum cântă în principal la pian, iar eu sunt bucuros că are talent. Mă cam apucă uneori mândria! (zâmbeşte)

Uneori aţi dorit să vă depăşiţi limitele?
Tot timpul! Din păcate, eu consider că România a exploatat cam 20% din posibilităţile mele. Nu a fost mediatizat tot ce am făcut, multe cântece şi cărţi de-ale mele. Plus că e ciudat să îţi tastezi numele pe internet şi să găseşti primele link-uri numai cu divorţ, boală, accident vascular. Trebuie să fii un fan adevărat ca să găseşti ce am făcut în activitatea profesională.

Ca să lămurim situaţia, vă simţiţi bine?
Da, chiar sunt bine. Nu pot să mă ascund în faţa dv., doar suntem la 30 cm distanţă.

Este adevărat că o perioadă aţi fost mai plinuţ, iar acum sunteţi slab…
Să lămurim şi asta. Eu am slăbit în mod decisiv în 1995, când am scăzut de la 72 kg la 61 kg. Nimeni, până prin 2009, nu mi-a spus c-am slăbit. Este incredibil! Acum am tot 61 kg şi zilnic mi se spune c-am slăbit. Pe cuvânt, este îngrozitor! În aeroport mi-a zis cineva: „Frăţioare, sigur ai slăbit vreo
20 kg”. Zic: „Da?”… Dar eu vă spun, e imposibil, n-am avut în viaţa mea 80 kg! (râde)

Ce vă doriţi?
În primul rând, să nu mi se mai spună de treaba asta cu slăbitul, că nu mai rezist! (râde) Şi le-aş transmite cititorilor să împartă iubire celor din jur. Dacă vor fi înconjuraţi de iubire, vor constata că totul se va lumina şi în viaţa lor.