Cristina Ţopescu : «Cred în familie, nu neapărat în căsătorie»

Nu te-ai plictisit de ştiri?
E mult spus că m-am plictisit. Doar că nu-mi ajunge, am mai spus-o! E o meserie pe care o iubesc şi în care cred foarte mult. Iubesc şi mai mult însă alte genuri, iubesc interviul, reportajul, munca de corespondent, dar, din păcate, faci ceea ce au nevoie alţii să faci. Nu putem face întotdeauna ce ne place cel mai mult. Nu fac însă categoric un lucru care nu-mi place şi în care nu cred, nu l-aş mai face altfel!
Bunicul tău din partea tatălui se tragea dintr-o familie nobilă de italieni. Spune-ne mai multe.
Da, am un amestec de sânge albastru – în familia tatălui meu sunt greci şi italieni, cu sânge proaspăt de ţărani neaoşi ardeleni şi olteni. Combinaţia poate fi reuşită, poate fi la fel de bine ciudată, sau chiar nefericită, Dumnezeu ştie. Important e ce am preluat de la fiecare. Dacă am luat, de exemplu, snobismul şi nu nobleţea vlăstarelor cu sânge albastru, dacă am luat fudulia şi nu ambiţia oltenilor sau lentoarea şi nu bunul-simţ al ardelenilor, nu pot fi un produs prea fericit, nu? Cu siguranţă am luat şi eu, ca noi toţi, şi bune, şi rele de la toţi înaintaşii mei, cam aşa se întâmplă, de obicei. Pot, aşadar, să ţi spun ce neajunsuri am moştenit: o oarecare tendinţă de inadaptare de la străbunica mea, o nobilă veneţiană, prostul obicei de a analiza mult înainte de a lua o hotărâre de la ardeleni şi un orgoliu, cu care însă mă lupt, de la olteni.

Spuneai că ai copilărit în Ardeal şi nu te-ai putut adapta nici până în prezent în Bucureşti. De ce?
Pentru că ardeleanul e, la originea lui, tipul de individ cu mult bun-simţ, onest şi foarte cald. Resimt din ce în ce mai dureros nostalgia pentru acest gen de oameni, printre care am trăit în copilărie, începând cu bunicii mei care m-au crescut. Bucureştiul e o lume nebună, sălbatică, crudă, fără prea multe principii şi total neserioasă. Tră-iesc chiar şi momente în care îmi vine să-mi iau lumea în cap, să mă duc să trăiesc undeva în munţi, în pace şi armonie, numai cu munţii, cu pădurile şi cu oricare alte vietăţi decât oamenii!

Ai doi fraţi, dintre care unul de 6 ani. Cât de apropiaţi sunteţi?
Cel mic, Sebastian (Basti), este o dulceaţă, un copil prietenos, cald şi lipicios. E prea mic, însă, ca să putem avea o relaţie în adevăratul sens al cuvântului, în afara celei de dragoste între doi fraţi. Pe celălalt frate al meu, Cristi, care are 31 de ani, îl iubesc nespus, sunt mândră de el şi ştiu că e acolo pentru mine oricând am nevoie. Eu sunt la fel pentru el! E foarte frumos să ai fraţi, surori, e şi mai frumos să-i iubeşti !

Crezi în căsătorie, chiar dacă nu ai făcut până acum pasul acesta?
Cred în cuplu, în familie, nu neapărat în căsătorie. Familia poate exista şi în afara căsă-toriei, trăim în secolul 21 totuşi. Nu merită să te căsătoreşti doar ca s-o bifezi şi pe asta sau ca să intri în rândul lumii. Nu merită să te măriţi ca să nu fii singură, nu merită s-o faci cu riscul de a fi singură în doi, nu merită să te supui convenţiilor ca apoi să fii un om nefericit. Merită s-o faci când simţi cu tot sufletul că omul acela e perechea ta, pentru totdeauna sau măcar pentru mult timp. Merită s-o faci când nu doar te simţi atrasă de cineva, ci şi când îl  preţuieşti şi ai multă încredere în el. Dar când ai toate aceste exigenţe, te măriţi mai greu, nu? E cum vrea Dumnezeu, el ştie mai bine ce e bine pentru tine.

Ştiu că eşti o mare iubitoare de animale. Câte ai acasă?
Multe, nu spui câte! Aş da naştere la tot felul de comentarii răutăcioase din partea unora care, bieţii de ei, nu înţeleg cum e cu mila, cu compasiunea, cu imposibilitatea de a trece pe lângă suferinţă fără să încerci s-o alini. Asta-i lumea în care trăim, cam 10 oameni din 1.000 practică acest gen de sentimente şi de atitudine. Iar la un astfel de raport, prefer să nu mă exprim prea mult pe tema asta.

3 lucruri  care îi fac plăcere Cristinei Țopescu

1. Părinţii, micile mari bucurii.  „Cele mai importante persoane din viaţa mea sunt părinţii şi prietenii mei… cei din urmă atât bipezi, cât şi patrupezi. Îi iubesc cu tot sufletul!”
2. Natura şi animalele. „Iubirea faţă de natură şi de animale mă face să mă simt bine. În prezenţa lor mă relaxez mult mai mult decât în prezenţa multor oameni. Mă încarc cu energie pozitivă.”
3. Amatoare de mişcare. „Mă simt extraordinar când fac sport, orice fel de mişcare, când nu lenevesc. Mi se întâmplă rar şi atunci îmi poate fi fatal. Nu trebuie, nu am voie să am timp să mă gândesc cât de mult mă revoltă ce se întâmplă, de pildă, cu ţara mea, cu oamenii ei.”