CORINA CHIRIAC: ”A fost încă un an bun în viaţa mea”

Viaţa de artist este considerată aparte, iar artiştii de succes, privilegiaţi. Este un adevăr sau o uşoară exagerare?

Ar fi multe de răspuns la această întrebare. Sigur că a deveni un artist de succes este un privilegiu al destinului, dar să nu uităm că acest privilegiu se plăteşte, ca toate întâmplările bune ale vieţii. Oricum, chiar dacă m-aş mai naşte încă o dată, tot meseria asta aş alege-o şi tot pentru succes aş munci.

Făcând o retrospectivă a ultimei perioade a fost una prielnică?

Da. Faptul că noua emisiune pe care o moderez numită sugestiv ”Opriţi timpul”, la Național tv, are deja o audienţă foarte bună ne entuziasmează destul încât să continuăm cu noi invitaţi şi în viitorul ce vine. De asemenea, am avut suficiente invitaţii pentru concerte atât la diferite Zile ale Oraşului, cât şi la evenimente particulare ca să mă pot considera dăruită de către Bunul Dumnezeu! A fost încă un an bun în viaţa mea profesională.

Care sunt diferenţele dintre un star al muzicii româneşti în anii ‘70 – ‘80 şi unul din zilele noastre?

Nu sunt prea multe. În principiu, indiferent de perioada istorică, un artist trebuie să aibă înainte de toate TALENT. Apoi trebuie să aibă firea potrivită acestei meserii speciale şi dăruirea necesară pentru a putea trece din punctul de vedere al orgoliului peste perioadele de umbră, de uitare, de insucces, pentru a se bucura de eventuala revenire a succesului.

În prezent, cine este persoana cel mai apropiată de sufletul dumnevoastră?

Tiza mea dragă, nu-ţi pot răspunde la această întrebare pentru că aş ofensa, fără voie, o serie de prieteni dragi şi apropiaţi. Iar ca să-i enumăr pe toţi nu este uşor.

De-a lungul timpului, aţi trăit minuni?

Da. În afară de minunea majoră a existenţei mele, aceea de a mă fi vindecat miraculos pe Via Dolorosa, adică pe Drumul Crucii la Ierusalim, în 28 decembrie 1983, iată că şi astăzi trăiesc minuni. Însăşi faptul că la vârsta de 65 de ani trăiesc, sunt sănătoasă, am o emisiune de succes de şapte ani la acelaşi post de televiziune şi sunt invitată să cânt în toată ţara şi în străinătate cred că este o suită impresionantă de minuni care se petrec zilnic.

Deci sunteţi încântată de cum s-au îmbinat evenimentele în viaţa dv.!

Cu anii, cu vârsta, cu ajutorul lecturilor şi mai ales sfătuindu-mă cu mari călugări ca Sfinţia Sa Părintele Arsenie Papacioc de la Mânăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, astăzi cred că viaţa ne-a fost dată ca o serie de încercări sau lecţii practice din care avem de învăţat să iubim, să iertăm, să ne devotăm unei cauze nobile, să rezistăm în faţa a tot ce este rău, urât, degradant, negativ, vulgar sau nefolositor. Pe rând, avem de învăţat să fim puternici ca să putem supravieţui. Dumnezeu ne încearcă. Dacă ne gândim la viaţă din acest punct de vedere, atunci, da, urcuşurile sau coborâşurile vieţii încep să apară la vârsta mea, cu un sens mai larg. Cred că şi necazurile ne sunt date ca să învăţam ceva din ele. După cum se spune că „sătulul nu-l crede pe cel flămând”, cu siguranţă e bine să ne fie „foame” câteodată, ca să avem compasiune faţă de alţii aflaţi la necaz.

Aveţi o urare specială pentru cititorii ”Libertatea pentru femei”?

Cu mare drag, le urez cititoarelor să creadă în ele, în frumuseţea lor, în talentul de a face trei feluri de mâncare dintr-un singur pui, de a creşte mai mult singure copiii, de a-şi reface curajos viaţa dacă e cazul şi de a nu se neglija niciodată pe sine, chiar de tot. În cele din urmă nimeni nu ne iubeşte mai mult decât ar trebui să ne iubim noi înşine. Și le mai transmit cele mai sincere urări de bine!

Nu pot trăi fără…

Credinţă – ”Credinţa că Bunul Dumnezeu este Bun şi Drept, că ne ascultă cererile oricât de ridicole ar fi ele câteodată şi ni le îndeplineşte mai ales dacă ele servesc experienţei noastre de viaţă.”

Speranţă – ”Am speranţa că mâine va fi cu siguranţă o nouă şansă de a face ce nu am apucat astăzi sau de a avea poate o idee mai bună.”

Activitate – ”Ca femeie care locuieşte singură, toată treaba depinde de mine şi la patru camere cu atâtea rochii şi bagaje, chiar se adună multe de făcut. Şi chiar dacă nu aş avea spectacole şi fimări, tot aş avea de lucru în casă şi asta m-ar face să mă simt utilă.”