Ce mesaje transmite comportamentul copilului. Psihologul îl decodează

Copiii, chiar și cei mai mari, comunică mai ales prin comportament. Atunci când nu sunt cuminți, ei vor să ne spună, de fapt, ceva important. Este ca un strigăt de ajutor pe care ar fi bine să-l auzim. Află de la psiholog ce mesaje transmite comportamentul copilului. 

Ca să-ți poți da seama ce mesaje transmite comportamentul copilului, trebuie să ții cont de mai multe lucruri. În primul rând, ”copilul și comportamentul lui nu pot fi abordate separat de contextul, de mediul în care el trăiește. Dacă micuțul se manifestă într-un anumit mod, el reflectă ceea ce se întâmplă în mediul lui, problemele pe care le are în prezent în familia lui, la grădiniță, la școală sau în grupul de prieteni sau ceea ce I s-a întâmplat în trecut și l-a marcat”, explică psihologul Paul Dîrmon.

Citește și: Limbajul corpului unui bebeluș. Ce îți spune prin mișcările sale

Ce mesaje transmite comportamentul copilului: De ce se poartă urât

După părerea specialistului, un comportament, mai ales unul problematic, apare în următoarele situații:

– copilul are o anumită nevoie emoțională sau de altă natură, pe care nu știe să o exprime sau să o comunice;

– se confruntă cu anumite emoții care îl copleșesc;

– se află într-o anumită situație problematică care îl depășește și pe care nu știe cum să o gestioneze.

Poate nu se simte în siguranță, e anxios, se teme de ceva, ori e copleșit de furie, de neputință, nu știe să facă față unei pierderi etc. Adesea, crizele de nervi sau agresivitatea reprezintă modalitatea lui de a reacționa la o situație căreia nu știe cum să-i facă față sau să o înțeleagă.

Citește și: Ce mesaje psihologice ne transmit afecțiunile dermatologice: Pielea ne vorbește despre starea noastră psihică și emoțională

Ce mesaje transmite comportamentul copilului: Lipsa limitelor sănătoase

Pe de altă parte, ”comportamentul negativ poate fi și dobândit”, explică psihologul. Dacă într-o zi a văzut că, dacă țipă și fac o criză de nervi, părintele cedează și le dă ceea ce au cerut, a doua oară la fel, atunci va ști că așa trebuie să procedeze pentru a obține ceea ce vor. Nu știe ce altceva să facă sau că poate acționa și altfel. Mai există și situația în care copilul are modele negative în acea privință, adică a văzut pe altcineva care a rezolvat o anumită problemă în acest mod. O altă posibilă cauză a unui comportament care lasă de dorit este faptul că micuțului ”nu i s-au pus limite, nu i s-a spus „Nu”. În acest caz, el nu știe ce e potrivit și ce e nepotrivit, nu știe care mod de a acționa este acceptat și care nu este acceptat. El face doar ce îi place, ce îi vine să facă”, a adăugat el.

Ce mesaje transmite comportamentul copilului: Exteriorizarea emoțiilor

”Chiar dacă un copil vorbește bine la patru-cinci ani, asta nu înseamnă că este capabil să comunice lucruri complexe, trăiri sau emoții. Aceste lucruri sunt greu de conștientizat. De cele mai multe ori, nici nu-și dă seama ce se întâmplă cu el. La întrebarea adultului „De ce faci așa?” cu greu pot da un răspuns. Le este mult mai ușor să aibă o comunicare prin comportament sau una simbolică. Adultul este cel care trebuie să descifreze mesajul. Lucru care totuși nu este ușor. Comportamentele deviante ale adolescenților pot fi un strigăt de ajutor, dar este greu de spus când. Dar la fel de bine comportamentele deviante pot fi o sfidare a adultului, a autorității, o rebeliune împotriva cuiva sau a ceva. Poate fi un model preluat, în lipsă de modele valoaroase autentice. Poate fi presiunea grupului. Poate fi pierderea sensului pentru că nu știu ce să facă cu viața lor. În cazul adolescenților lucrurile sunt mai complexe și mai complicate decât în cazul celor mici”, explică Paul Dîrmon.

Cum ar fi bine să reacționezi

”Părinții ar fi bine să învețe să fie atenți la ce încearcă să le comunice copii lor și să învețe să le identifice și să le înțeleagă nevoile. lucru nu întotdeauna ușor. Acesta ar fi primul pas. Apoi, ori de câte ori este posibil, să vină în întâmpinarea acestor nevoi. Să fie alături de copil când trece prin emoții dificile, să-i ofere siguranță și să-l ajute să se simtă în siguranță. Să-i ofere suport, să-l susțină când trece prin situații mai dificile, să fie prezent în relația copilul. Părintele îi poate fi model și îl poate ajuta să își dezvolte și atitudini pozitive față de anumite emoții sau situații de viață. Poate să îl ghideze și să-l susțină în dobândirea unor alternative comportamentale adecvate. Poate fi alături de el când învață să se manifeste altfel, îl poate îndemna și încuraja în această privință,” spune psihologul Paul Dîrmon.

Sursa foto: 123rf.com