EXCLUSIV Iuliana Marciuc, interviu despre destin, iubire și ultimele schimbări din viața ei: "Eu aleg cu inima"

Libertatea pentru femei: Iuliana, cine ai vrea sa scrie biografia ta, dacă ai putea să alegi vreodată acest lucru și ce n-ar trebui să lipsească din carte?

Iuliana Marciuc: Cred că Mihaela Tatu. Îmi amintesc că acum câţiva ani, când eram într-un impas al relaţiei cu Adrian şi când el şi-a asumat prima dată public relaţia, a făcut-o într-o emisiune a Mihaelei Tatu, „De trei ori femeie”. Iar ea i-a propus să-i scrie romanul vieţii.

De atunci, am mai avut şi eu câteva propuneri în acest sens, dar pentru că Mihaela a fost prima, cu ea aş face acest proiect. Oricum, aş mai lăsa timpul să treacă pentru că amândoi mai avem multe de spus. Nu simt că acum este momentul pentru biografie.

În ce fel te-a schimbat profesia ta de-a lungul timpului și ce atribute noi crezi ca ai adus tu, în timp, profesiei tale? Care au fost regulile după care te-ai ghidat și ce reguli noi ai impus tu?

Am intrat în televiziune în perioada în care oamenii se uitau la televizor şi când aveai şi ce vedea, de acolo puteai lua modele. Şi în primul rând trebuia să fiu foarte atentă ca să nu-i dezamăgesc pe oameni şi să mă ridic la nivelul presonalităţilor care apăreau la televizor. Erau cinci crainice, pe care le cunoştea toată ţara şi chiar dacă nu existau paparazzi trebuia să fii atent permanent la apariţiile tale publice.

Odată cu urcare treptelor în carieră, întâi ca realizator, apoi ca producător, pe lângă abilităţile jurnalistice a trebuit să folosesc şi alte atuuri: punctualitatea, comunicarea deschisă cu oamenii, răbdarea în a atinge un ţel pe care ţi l-ai propus, pozitivitatea, pentru că eu cred că dacă nu tratezi lucrurile cu gândul că vor ieşi, ele nu se vor rezolva.

Experienţele pe care le trăiesc îmi arată de fiecare dată cât de important este să priveşti partea plină a paharului. Mă refer, de exemplu, la participarea în calitate de producător la Eurovision, după cinci ani de necalificare. Nu m-am gândit nicio secundă că nu voi aduce calificarea şi am urmat proiectul cu gândul pozitiv. Cea mai recentă implicare este în proiectul lui Adrian (n.r. – Enache), de la Sala Palatului. Deşi cei din jur îmi spuneau că este o nebunie ca în această perioadă să se umple sala, concertul a fost sold out.

VEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Se întâmplă să te simți blazată și descurajată pentru planuri noi, proiecte? Ce faci când nu găsești toate resursele pentru noi demersuri?

Eu aleg cu inima. Dacă din primul moment lucrurile par să nu se aşeze pe un făgaş pozitiv, nu am regrete. Sunt atentă la semne şi merg înainte doar când simt că este bine. Nu am dat niciodată greş. Dacă la asta adaugi că atunci când intru în proiect sunt implicată total, văzând partea plină a paharului, succesul vine cu siguranţă.

Nu mi s-a întâmplat să nu găsesc soluţii la vreo problemă. Cred că ţine de ambiţie şi de putere. Am primit un mesaj de la o prietenă în timpul spectacolului de la Sala Palatului, care îmi spune că i-am demonstrat încă o dată că sunt o forţă.

Cât de incitant e domeniul televiziunii pentru tine, cum te recâștigă cariera ta în fiecare zi?

Proiectele noi sunt ca şi copiii. Te ataşezi de proiect, începi să-l dezvolţi, încerci să-l faci din ce în ce mai bun. Proiectul “Destine ca-n filme” e în topul canalului TVR 2 de 10 ani, ceea ce îmi arată că se poate. Pentru mine este o mare bucurie că pot prezenta telespectatorilor poveştile unor oameni atât de diferiţi. Este şi privilegiul meu de a-i cunoaşte iar fiecare zi de filmare este altfel, pentru că pentru că poveştile lor ne poartă de fiecare dată în altă parte. De la fiecare întâlnire am învăţat câte ceva.

Cât de greu se câștigă și cât de ușor se pierde încrederea Iulianei Marciuc? Ce faci când așteptările nu-ți sunt îndeplinite?

Am un grad de toleranţă destul de mare, dar când cineva îmi iese de la suflet este destul de greu să mă recâştige. Şi în relaţiile de colegialitate, prietenie sau în relaţiile private ofer foarte mult, fără a aştepta să primesc ceva înapoi.

Atunci când faci bine, binele se întoarce. Nu neapărat când îl ceri sau când îl aştepţi. Şi nu neapărat dinspre persoana căreia i-ai făcut bine. Pot să spun că sunt o norocoasă pentru că sunt puţini oamenii care m-au dezamăgit de-a lungul vieţii.

Într-o eră care aparține social media și programelor on demand, ți-ai îndreptat atenția și către podcast, cea mai atractivă și populară formulă de creare de conținut. Tu și cu Adrian Enache realizați împreună ”Laivu’ lu’ Enache”. Ce satisfacții noi găsiți în acest proiect și cu ce este diferit de televiziune, de ce n-ar fi același lucru ”la televizor”?

Este evident că în ultimul timp consumul de televiziune a scăzut şi că mulţi s-au îndreptat spre online. Nu este neapărat ceva care îmi place mie, dar cred că ţine de generaţii. Dacă generaţilor tinere le place, evident că trebuie să ne orientăm şi noi către ei. De exemplu, programul „Destine ca-n filme” este urcat în online pentru că sunt foarte mulţi care îl urmăresc acolo.

În ceea ce priveşte podcasturile, ştiu multe persoane care le urmăresc, din diferite domenii. Au apărut podcasturi de muzică, de relaţii, psihologice etc. Podcastul nostru diferă de celelalte prin faptul că Adrian, împreună cu un invitat, rememorează poveşti din viaţa artistică a anilor ’90, care a fost cu totul specială. Prezenţa acordeonistului Paul Stanga, care foloseşte acordeonul pentru a reda toate genurile muzicale, crează o atmosferă unică şi momente interpretative inedite.

De ce nu poate fi şi pe televizor… Podcastul este un format special pentru online. În legătură cu preluarea sa la un post de televiziune, am primit câteva oferte la care ne vom gândi. Avem aproape 50 de înregistrări în portofoliu, în doi ani de când funcţionează proiectul pe canalul de Youtube al lui Adrian.

Cum ar arăta un podcast cu voi doi, cine ar prelua rolul de intervievator și cine ar fi intervievat? Care ar fi prima întrebare pe care i-ai adresa-o lui Adrian și ce crezi că te-ar întreba el pe tine?

Este foarte greu să răspunzi la această întrebare, pentru că între noi, după atâţia ani, există cu adevărat comunicare. Sigur, nu las să treacă niciun moment când doresc să îi pun o întrebare. Cumva, între noi, cam toate întrebările s-au pus… şi Slavă Domnului, răspunsurile s-au primit.

Dacă ar fi, totuşi, să-i pun o întrebare… Când ai de gând să renunţi să mai aduci câte o tavă întreagă de prăjituri, când noi suntem doar trei persoane în casă? Aştept să citească şi el acest articol şi să mă surprindă cu o întrebare.

Iuliana Marciuc: „Amândoi suntem foarte apropiaţi de David, îl înconjuram cu iubire”

Fiul vostru, David, este atras de viața artistică, de teatru, ai prevăzut acest lucru pentru el de când era mic?

Nu de teatru, este atras mai mult de film. Nu am prevăzut acest lucru, dar cumva, involuntar, am mers cu David la teatru de când avea 3-4 ani, în fiecare duminică. În weekend-uri la Teatrul Ţăndărică şi, apoi, la Teatrul Ion Creangă. E ca o tradiţie, aşa m-au educat părinţii.

Mergeam cu părinţii la matineu în fiecare duminică și așa am mers și eu cu el, şi lui îi plăcea foarte mult şi comentăm împreună despre actori, despre roluri …. Iar puţin mai  târziu despre cum este pusă piesa în scena. În clasa a V-a, l-am înscris la o şcoală de televiziune, care acum s-a transformat în Academia Buftea. Studiază la şcoala de film şi televiziune de trei ani şi este atras de film. Joacă în filme de scurt metraj şi participă la castinguri.

Citește și: EXCLUSIV Cu ce se ocupă fiul lui Adrian Enache și al Iulianei Marciuc. David are 17 ani și e leit tatăl lui: „Încercăm să-i acordăm independența de care are nevoie”

Ai încercat să trasezi un parcurs, cum decurge dinamica dintre mamă-fiu? Unde exista ”gap-ul” dintre generații și cum vorbiți unul limba celuilalt?

Amândoi suntem foarte apropiaţi de David, îl înconjuram cu iubire pentru că asta cred ca este cel mai important. Îi acordăm timp pentru că eu cred că cei mici au nevoie mai mult de timp decât de  bani. Asta este o lecție pe care mi-o spune în fiecare zi mama. Ea  mi-a atras atenția că, probabil, acestea sunt motivele pentru care copiii sunt atât de atașați de bunici. Bunicii le oferă și dragoste, dar și timp. Comunicăm cu el, îl provocăm să vorbească. Sigur că uneori este greu, dar suntem prieteni cu prietenii lui și, cumva, stăm mai mult în umbră încercând să-i acordăm independența de care are nevoie.

Pentru David, cel mai mult ți-ai dori…

Să îşi găsească drumul în viaţă, să fie inspirat în alegerile lui.

Creștem și evoluăm constant. Care au fost lucrurile la care ai renunțat recent și ce ai adus nou în viața ta?

Tata, pe care l-am pierdut în martie 2022, îmi spunea tot timpul că mă grăbesc. Înainte, probabil că eram şi eu dintre cei care mă grăbeam. Acum am renunțat în a mă grăbi, în a face lucrurile la primul impuls. De exemplu, când cineva mă supără, am renunţat în a mai răspunde imediat, aștept să treacă multe ore până să dau o replică. Nu mă mai grăbesc.

Da, nu mai reacționez la primul impuls nici verbal, aștept să treacă mult până să răspund cuiva. Sau luarea unei decizii, la fel…sunt mai atentă în luarea unei decizii. Chiar dacă o iau cu inima, așa cum am spus și mai sus, sunt atentă la sens. Nu mă mai grăbesc. Uite, zilele trecute cineva mi-a cerut ajutorul şi mi-a spus: „Nimeni nu are timp să vorbească cu mine. Am lasat orice şi mi-am făcut timp. Ce am adus nou? Turele de Herastrău.

NU POT TRĂI FĂRĂ… teatru, muzică şi vacanţe, indiferent de destinație. În ţară sau în străinătate, vacanţe lungi sau vacanțe scurte, vacanţă să fie.

Citește și: EXCLUSIV Liana Stanciu: „Nu pot trăi fără să simt iubirea celor dragi”. Ce spune despre superba ei fiică adolescentă

Citește și: Jos pălăria! Puține vedete recunosc asta și se expun așa: ”La doar o înțepătură distanță” Iuliana Marciuc s-a pozat înainte și după ce și-a injectat botox! Diferența e imensă!