Pești fără oase sau cu oase ușor de ales

Fiecare specie de pește are un procent diferit de oase. Pentru iubitorii de pește, și nu numai, am făcut o listă în care îți spunem ce pești fără oase poți să consumi, dar și ce pești au oase ușor de ales.

Pește fără oase – vatosul sau vulpea de mare

Peștele vatos, un pește marin cartilaginos din ordinul rechinilor plați, mai este denumit și „vulpe de mare”. Acesta este întâlnit în zonele subtropicale, estul și nordului Oceanului Atlantic, Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Mediterană și Marea Neagră.

Este un pește criofil, care trăiește îngropat în nisip, la adâncime de 60-79 cm, cu apă mai rece și sărată, împreună cu calcan și morun.

Carnea vatosului este una dintre cele mai apreciate. Se consumă înotătoarele pectorale, comercializate și drept „aripi de vulpe”, care sunt considerate delicatese și se aseamănă la gust cu carnea de crab.

Ficatul peștelui reprezintă 6,5% din greutatea totală a corpului său, și conține aproximativ 60-67% grăsimi.

Pești fără oase și pești cu oase ușor de scos

Sturionul este peștele cu cele mai puține oase, mai exact el nu are un schelet osos, doar cartilagii. Procentul de oase este de doar 10%.

Dorada este unul dintre cei mai gustoși pești de mare, care are foarte puține oase, ușor de scos, un procent de aproximativ 15%.

Păstrăvul este peștele care nu are oase intramusculare şi care are carnea fină. Un procent de 20% de oase.

Bibanul este tot o specie de pește cu foarte puține oase, ușor de ales, o proporţie de 20%.

Chefalul este peștele care se regăsește în Marea Neagră, cu o carne alb-rozalie, și care are un procent de aproximativ 25% de oase.

Macroul este tot un pește cu oase puține, ușor de curățat. Procent de 25% de oase.

Șalăul este considerat unul dintre cei mai gustoși pești din apele noastre și nu are oase intramusculare. Procent de 25%.

Somonul nu are nici el oase intramusculare. Procent de 30%.

Calcanul este recunoscut pentru forma turtită, nu are oase multe, iar cele pe care le are se scot foarte ușor. Un procent de 35%.

Pești cu oase multe

Știuca este specia de pește cu un procent mai ridicat de oase, peste 55%.

Roșioara, specia de pește cu carne albă, are destul de multe oase intramusculare, un procent de până la 60%.

Plătica este specia de pește, cu carne albă, care poate avea până la 60% procent de oase intramusculare.

Crapul are și el destul de multe oase, un procent de 60%.

Scrumbia este peștele cu cel mai mare procent de oase, aproximativ 90%.

Cum se mănâncă corect peștele

Peștele, în funcție de specia lui, poate fi consumat și întreg, precum heringul. Însă, dacă nu poate fi consumat întreg, atunci peștele este recomandat să fie consumat cu tacâmuri speciale. Un cuțit ce are o formă plată și subțire, dar și o furculiță de dimensiuni mici.

Cuțitul pentru pește se folosește în momentul tăierii, dezosării și drept ajutor în timpul degustării. Cu ajutorul cuțitului, se desfac aripioarele, în funcție de tipul de pește, se desface peștele în două, se îndepărtează șira spinării, apoi cuțitul se lasă deoparte și se consumă doar cu furculița, deoarece carnea de pește este moale.

Oasele peștelui, pe măsură ce este consumat, se pot scoate fie pe furculiță, fi cu ajutorul a două degete.

Fructele de mare, creveții sau racii, se consumă, de regulă, decorticați. Dacă nu este cazul, aceștia se curăță cu mâna, se scot din carapace, și se consumă.

Pentru crabi, languste sau homari, se rup articulațiile cu mâna, apoi cu ajutorul unui clește special se sparg oasele și se scoate carnea din coșul pieptului, picioare și coadă. Pentru clătirea și curățarea degetelor, după ce ai consumat fructe de mare, pe masă trebuie să existe un bol cu apă.

Icrele negre sau de Manciuria se servesc, de regulă, în mici recipente din care se ia și se pun ulterior în farfuria de aperitiv, cu o linguriță.