Interviu EXCLUSIV Alina Laufer: ”Bucătăria este locul în care eu mă relaxez cel mai bine”

Pasiunea mea pentru gătit o am de când mă știu, de când eram mititică; stăteam și găteam cu bunica și cu mama mea. Acum, în cadrul rubricii mele, ”Rețeta în 5 minute”, încerc să fac rețete pe care eu le pregătesc acasă, nu sunt așa, doar niște rețete adunate de pe internet. Sunt numai cele pe care eu le încerc și majoritatea sunt preferatele familiei mele, care se pot face rapid, numai cu ingrediente naturale, sănătoase. Îmi doresc să insuflu oamenilor pasiunea pentru gătit.

Ai fost dintotdeauna interesata de gătit, de o alimentație sănătoasă?

Așa cum am spus și mai înainte, dintotdeauna am fost interesată de gătit, de când făceam cu bunica mea tăiței, mucenici, cozonaci. Și mama mea este o bucătăreasă foarte bună și ambele mi-au insuflat dragostea pentru gătit. Bucătăria este locul în care eu mă relaxez cel mai bine. Referitor la alimentația sănătoasa, eu cred că orice faci cu mâna ta și respecți niște principii cât de cât corecte, spre exemplu fără prea multe prăjeli sau zahăr foarte mult, poate constitui o mâncare sănătoasă. 

Ne poți menționa un fel de mâncare mai elaborat care îți iese de minune, de fiecare dată?

Sunt multe feluri de mancare ce îmi ies bine, fără să fiu lipsită de modestie. Recent, am facut un tort foarte bun, se numește Medovik, cu foarte multe foi, miere, o cremă foarte bună din smântână, îmi reușește foarte bine și lasagna, care este mai elaborată, multe feluri de pește etc. Fac un falafel impresionant și toți cei care care au mâncat acest preparat la noi acasă au spus că este mai bun decât în Israel sau în țări arabe. În general, pe orice pun mâna, iese bun! (râde). Ilan spune că s-a ”stricat” și nu mai poate să mănânce decât ce este gătit de mine și că orice fac eu iese nemaipomenit.

Un aliment, un fel de mâncare pe care l-ai mânca în fiecare zi care e?

Supa îmi place la nebunie. Supă de orice fel… de pui, de vită, ramenul făcut bine, nu acela cumpărat. Chiar m-am gândit că dacă ar fi un fel de mâncare pe care aș putea să-l mănânc în fiecare zi, acela ar fi ramenul (mâncare tradițională japoneză – supă de carne sau de pește ce conține tăiței – n.r.)

Ce te inspiră pe tine în bucătărie?

În general, mă documentez foarte mult, caut rețete noi și încerc să descopăr, să perfecționez o tehnică … cred că am facut pâine de 100 de ori până mi-a ieșit perfect, pentru că sunt perfecționistă și știu că repetiția este mama învățăturii. În bucătărie sunt multe lucruri care mă inspiră… pot să gătesc o dată ceva rapid și va ieși la fel de gustos, chiar dacă nu am petrecut foarte mult timp cu prepararea lui, alte dăți poate am să stau mai mult, dacă vreau, spre exemplu, să învăț să fac un tort. Găsesc inspirația și încercând mâncăruri noi, la restaurant; îmi place să testez mâncăruri inedite. Pe unde călătoresc, în străinătate, încerc mâncăruri tradiționale și așa am adunat o sumendenie de retete. Am în telefon un folder numai de rețete și de fiecare dată când o încerc pe una dintre ele și îmi iese bună și știu că este OK, aprobată și de familie, o trec acolo. 

Îți era dor de aparițiile la tv? Ai avut timp să te gândești și la acest lucru de când s-au născut gemenii?

Îmi place să apar la tv și să împărtășesc publicului din experiența mea și îmi era dor să fac acest lucru, mai ales de când am născut gemenii. Viața mea este minunată, dar este în același timp și monotonă. Pentru bebeluși rutina este esențiala, dar aceeași este și rutina mea zilnică, nu fac decât să stau cu ei, din cauza pandemiei nici nu am mai ieșit, stăm mai mult în casă, iar faptul că pot acum să merg la filmări, chiar mă relaxează. Îmi place foarte mult echipa, am una fantastică și este o pauză binemeritată în rutina mea zilnică.

Cum arată programul tău acum, cum îți vei împărți timpul între filmări și copii, casa, familie?

Timpul pentru familia mea reprezintă 95% din viața mea și în restul de 5% mă pot ocupa și de altceva. Am marele noroc să am un program lejer din punct de vedere al filmărilor, mă înțeleg foarte bine cu echipa, așa cum vă mărturiseam mai devreme și stabilim împreună programul de filmări, astfel încât acest aspect nu-mi rupe mult timp din a sta lângă bebeluși pentru că, vă spun sincer, nu prea se descurcă nimeni, în afară de mine cu ei. O am pe mama mea care mă ajută și mai stă la mine, dar în timpul zilei și în timpul nopții, de fapt, eu sunt 100% . În zilele de filmare o las pe mama singură cu bebelușii și am văzut că s-a descurcat… e destul de challenging pentru ea, … dar am mare noroc că este lângă mine și mă ajută.

 Ești o femeie organizată, de felul tău? Cum arăta programul tău înainte și după apariția celor mai mici membri ai familiei?

Eu, despre mine, nu consider că sunt o persoană organizată și tot timpul mă gândesc că e loc de mai bine și încerc mereu să fac totul cât de bine pot. Am o doamnă pe care eu o urmăresc pe Instagram, este din SUA și are opt copii și este expert în organizare. Eu nu sunt chiar la acest nivel, însă persoanele din jurul meu consideră că sunt o persoană foarte organizată, pentru că îmi ies lucrurile, reușesc să mai am grijă și de copii, reușesc să am grijă și de mine. M-am reapucat de sală la scurt timp după ce am născut, m-am antrenat și în timpul sarcinii, reușesc să fac și de mâncare acasă… cumva, cumva reușesc. Mie nu mi se pare că sunt o persoană organizată, cred că din cauza faptului că sunt perfecționistă și întotdeauna vreau mai mult și mai bine.

Gemenii se apropie de împlinirea primului an, cum arată viața voastră acum cu familia în formulă extinsă?

Gemenii vor împlini 1 an în luna februarie, ei fiind prematur născuți și noi calculăm cu data corectă… acum au 8 luni de zile, însă vârsta lor corectată este de 6 luni, pentru că i-am născut cu mult înainte de termen.

De când au apărut în viața noastră, nu mai este nimic la fel! Asta spunea și Karina, că este o minune să îi avem lângă noi, nu ne plictisim niciodată, mereu avem ceva de făcut. Și când plecăm în weekend cu copiii, aceasta este cea mai mare provocare, să urcăm în mașina toate bagajele, toți copiii și chiar ar trebui să ne luăm un autoturism puțin mai mare pentru că nu încăpem… noi, copiii și câinele. Uneori am impresia că luam toată casa după noi, dar ne-am dorit atât de mult ceea ce avem și acestea toate sunt o plăcere, nicidecum un chin.

Mai luați în calcul o nouă plecare în Statele Unite? Ce vă lipsește cel mai mult de acolo?

Chiar mai luăm în considerare o plecare în Statele Unite pentru că ni s-a făcut foarte dor. Ilan și-ar dori să facem un concediu în doi, să petrecem puțin timp împreună, pentru că nu am avut timp deloc să ieșim sau să stăm în cuplu până acum însă, deocamdată mai există și restricții, din punct de vedere al călătoriilor. Nu știu exact cum ne vom organiza și cu cei mici, dacă vom reuși să-i lăsăm singurei, dar poate, cine știe, la anul când vor împlini și ei un an, poate reușim să plecam în SUA. Dar până atunci, doar visăm. Mi-e dor de Miami, mi-e foarte dor de zona unde am locuit, mi-e dor, pur și simplu, să merg pe stradă și să simt acea atmosferă caldă. Și aerul acolo parcă are și alt miros.

Ești mamă de copii mici și a unei fiice adolescente. Cum jonglezi cu provocările fiecărei vârste?

Da, deși mie îmi vine foarte greu să accept că bebelușa mea, Karina nu mai este bebeluș, a crescut … nu-mi vine să cred cât de mare s-a făcut, este înțeleaptă, are o inteligența emoțională fantastică, ne înțelegem foarte bine, suntem prietene bune, este cea mai buna prietena a mea.

Iubesc să petrec timpul alături de ea, să ne plimbăm… încerc acum, de când am bebelușii să am timp și pentru ea, și încerc să o implic în activități alături de ei. Petrecem timp împreună, merg și o iau de la școală și mai mergem sa mancam ceva sau ne cumparam ceva frumos, pentru ca nu vreau sa se simta nicio clipa neglijata. Sunt, într-adevăr, două vârste atât de diferite; Karina are aproape 13 ani, pe care îi împlinește pe 13 noiembrie, iar bebelușii sunt atât de mititei… Norocul meu este că am foarte multă răbdare, Ilan mi-a spus că nu a văzut o persoana atât de răbdătoare ca mine  și nu mi-a fost greu deloc să o iau de la capăt și să îngrijesc bebeluși. Acum, Kari, spre exemplu, știe să-și pună singura de mâncare, își face și singură, am învățat-o să facă ceva simplu: paste, pâine prajită cu ou fiert și avocado, are câteva feluri pe care și le face singură și astfel mă înțelege și pe mine când atenția mea acum este dedicată celor mici. Însă reușim să fim o familie mare și fericită și să avem cu toții un rol în cadrul ei.

Care sunt cele mai frumoase amintiri legate de mesele în familie și ce amintiri noi vrei să creezi acum alături de familia ta?

Noi, în fiecare vineri, cel puțin așa era până să avem bebelușii, găteam pentru aproximativ douăzeci de persoane. Daca nu douazăci, zece tot erau, și am cele mai frumoase amintiri pentru această masă pe care noi o oferim în fiecare vineri, prin care noi, evreii, primim Ziua Sfântă, se numește Kabbalat Shabbat. De când am născut bebelușii, a fost puțin mai greu… dar și din cauza pandemiei. Vinerea fac și o pâine specială, și alte rețete și, efectiv, în acele momente simt mirosul de pâine și al mâncărurilor specifice; pește marocan, humus … deja intru într-o stare de bine, de relaxare.

În rubrica mea ”Rețeta în 5 minute”, ofer din rețetele pe care eu le prepar vineri seara.  Am să fac acest pește care este deosebit, rezistă și mult la frigider și pe care, la noi acasă, îl mâncăm pe parcursul mai multor zile; îl prepar în cantitate mare. Acestea sunt momentele noastre preferate, vineri seara, când ne relaxăm, închidem tot, telefon, televizor, doar ne bucurăm de masă, de mâncare, de prieteni.

NU POT TRĂI FĂRĂ

Nu știu dacă lucruri, neapărat, dar n-aș putea să trăiesc fără familia mea, fără să mă gândesc la tot felul de lucruri, fără să râd, n-aș putea să trăiesc fără muzica, fără sitcom-uri, sunt dependentă de ele… Am văzut până acum serialul “Friends” cred că de trei-patru ori, iar acum îl revăd alături de Kari, în momentul nostru de liniște, seara, dupa ce culcăm bebelușii.

Foto: Kanal D