EXCLUSIV Urania Cremene: ”Copiii măsoară iubirea în timp, nu în numărul de jucării”

Libertatea pentru femei: Faceți parte din echipa MediCOOL, de la Antena 1. Cum poate fi transmis parentingul pe înțelesul tuturor părinților?

Urania Cremene: Am ales să fac parte din acest proiect tocmai pentru că atât eu, cât și doctorul Mihail Pautov, dar și ceilalți co-prezentatori împărtășim aceleași valori care se axează în jurul cercetării și științei. Avem în noi dorința de a ajuta oamenii să ajungă la studii și informații validate științific, dar într-o manieră interactivă, distractivă, prin multe exemple și experimente.

Mai exact, la MediCool facem “edutainment”- educație prin divertisment. Adică, le vorbim celor care ne urmăresc despre sănătate, prin intermediul jocului, astfel încât părinții vor învăța informații de bază despre corpul și sănătatea copilului lor, fără să se încurce în termeni medicali pe care nu-i înțeleg. De exemplu, vorbim despre hrană și importanța de a ne hrăni sănătos, iar rolul meu este să le arăt părinților cum să pregătească un pachețel pe care copilul chiar să-l mănânce sau cum să adauge fructe în gustări, fără să-l mituiască pe copil să accepte.

Parentingul este un domeniu de interes din ce în ce mai mare. Se făcea parenting și pe vremea în care nu avea un nume? Spre exemplu, ”pe vremea noastră”, a celor care ne-am născut înainte de Revoluție?

Parenting se face de când au apărut primii copii pe lume, adică dinainte să aibă acest nume. Parenting au făcut și părinții și bunicii noștri. Pentru că “parenting” nu înseamnă altceva decât relația dintre părinte și copil, așa cum e ea, cu toate ale ei.

Îmbucurător este că se vorbește cu din ce în ce mai mult curaj despre parentingul echilibrat, adică acel parenting făcut cu fermitate (cu reguli și limite) și cu blândețe (fără pedepse, umilire, amenințări etc). Suntem prima, poate a doua generație de părinți care și-au propus să facă lucrurile mai cald și mai calm, niște curajoși care vor să schimbe mentalități și să ajute țara asta să fie puțin mai deschisă la educație, dincolo de băncile școlii.

Există parenting mai ușor în această ”eră”, în care ne bucurăm de acces la informație, de hrană sănătoasă și de tot ceea ce e nevoie pentru creșterea armonioasă a unui copil? Sau toți acești factori pot copleși?

Nu știu dacă e mai ușor să fii părinte, per se, ci cred că e mai ușor să facem lucrurile mai bine în relația cu copiii noștri. Da, e drept că trăim, din punct de vedere istoric și socioeconomic în, poate, cea mai bună perioadă de timp și că avem acces la medicină performantă.

E drept și că avem cu ce să ne tratăm copiii atunci când au febră sau au nevoie de o plombă, că putem să alegem informat în numele lor și că avem hrană mai multă și mai la îndemână… însă a fi părinte e mai mult decât a le oferi haine și mâncare. E și asta, nu spun că nu. Dar capcana e să cădem în extrema de a le oferi “tot ce nu am avut noi” și să uităm că ceea ce au nevoie copiii suntem noi, cu totul, cu brațe calde, cu timp de joacă, cu urechile ciulite la poveștile și visurile lor.

Copiii măsoară iubirea în timp, nu în numărul de jucării. Jucăriile sunt bune, dar nu trebuie să devină substitut al prezenței noastre. Partea bună e că din ce în ce mai mulți părinți își pun problema despre cum să crească copii sănătoși nu doar fizic, ci și emoțional, iar aici intervine într-o anumită măsură și munca mea și a colegilor mei. În a oferi informațiile necesare pentru a-i ajuta pe părinți să nu se mai blocheze în fața tantrumurilor, în fața refuzurilor sau, mai târziu, când copiii nu mai vor să învețe sau chiulesc de la ore, să știe cum să procedeze, astfel încât să nu facă mai mult rău decât bine.

Care sunt preconcepțiile și prejudecățile de care v-ați dori sa scape părinții sau măcar să se diminueze?

Sunt multe mituri care ne mai “bântuie” relațiile cu copiii, tocmai pentru că am fost crescuți și noi cu ele, precum “bătaia e ruptă din rai”, “unde dă mama, crește”, “dacă nu-l cerți când e mic, ți se urcă în cap mai încolo”, “copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”…

Însă nu despre ele aș vrea să vorbesc, ci despre mitul încă foarte prezent că a învăța despre parenting e o modă, un moft și că părinții noștri nu au avut nevoie să învețe cum să fie părinți și noi am ajuns bine. A învăța cum să îi pui limite și reguli copilului tău, fără să pară că îl crești într-o bază militară, a ști cum să îi obții cooperarea cu respect, fără etichete dureroase sau amenințări, să știi pas cu pas ce să faci atunci când copilul vine acasă cu tricoul rupt, pentru că e victima bullying-ului sau atunci când vine acasă cu inima frântă… toate astea se învață.

Pentru că nici pe părinții noștri nu i-a învățat nimeni, și nici pe noi. Nu ne naștem știind să fim părinți echilibrați. Ne naștem știind cum să ne iubim copiii până la soare și înapoi. Însă uneori… iubirea singură nu e de ajuns pentru a crește un copil stăpân pe viața lui, care nu fuge de noi la adolescență, pentru că nu am știut cum să îi oferim un spațiu sigur să crească, să ia decizii și să învețe să fie responsabil. Deci, în concluzie, aș vrea să normalizăm educația legată de parenting, să fim mândri că ne informăm, nu să trebuiască să ne ascundem după paravane.

Sunteți autoarea programului “All About Parenting”. Cum ați intuit nevoia unui astfel de program și volum, ce rezultate are și ce urmăriți să mai inițiați în viitor, în domeniu?

Nimeni nu ne-a învățat să fim părinți echilibrați – fermi și calzi. Cei mai mulți părinți pe care îi cunosc și îi cunoșteam și înainte să devin eu mamă, erau ba fermi, ba calzi. Ba milităroși și severi, ba permisivi și gata să răsfețe în exces. Iar asta, pe termen lung, doar îi debusolează pe copii și nu are cum să îi ajute să fie în echilibru.

În ultimii ani, zeci de ani, ni s-a tot repetat că nu e bine să îi pedepsim pe copii, că bătaia nu e ruptă din rai, că unde dă mama, nu crește nimic altceva decât durere și prăpastie între generații.

Însă, la modul real, nimeni nu ne-a spus ce să punem în schimb. Ce punem în locul acestor metode care fac rău atunci când copilul se dă cu fundul de pământ pe stradă sau în magazin, ce facem atunci când copilul ne spune “Ești o proastă!” sau “Ești cea mai rea mamă”, cum reacționăm atunci când copilul are un tantrum sau aruncă jucării prin toată casa, când nu vrea să deschidă o carte etc…

Și pentru că am vrut să știu răspunsul la aceste întrebări, m-am pus pe cercetat. Și, după sute de ore de studiu și cursuri, am vrut să dau mai departe toate informațiile extrem de valoroase pe care le-am învățat. Așa că am început să organizez workshopuri pentru un număr redus de părinți. Încet, încet, cererea și curiozitatea au fost mai mari decât puteam eu singură să duc, așa că m- am întrebat: “Cum pot da toate aceste informații cât mai multor părinți, fără să fie nevoie să mă clonez?

Cum pot ajuta părinții să crească viitori adulți echilibrați, oameni care ajung cea mai bună variantă a lor în această viață?”. Astfel a apărut “All About Parenting”. E un program în care găsești soluții la peste 98% dintre provocările din viața de părinte. Până acum, aproape 60 000 de părinți sunt în program și peste 700 000 de părinți au participat la webinariile gratuite pe care eu și colegii mei traineri le susținem zi de zi.

Care este cea mai pregnantă amintire care v-a rămas din copilărie? De ce lucruri vă amintiți cu drag și le păstrați în sertarul cu amintiri?

Știți… eu sunt “mândra posesoare” a unei copilării frumoase. Nu simt că aș schimba ceva, dacă privesc în urmă, pentru că din fiece lucru am învățat câte puțin din ceea ce sunt azi, adultul de azi. Dar dacă închid puțin ochii, simt în nări mirosul de ulei de motor de când îl urmăream curioasă pe tata cum repara mașina, simt mirosul de carte nouă pe care o descopeream din scoarță în scoarță cu bunica sau cu mama.

La fel cum parcă o aud și acum pe bunica vorbind cu o poftă fantastică despre mitologie, istorie, religii și viață, cu toate ale ei. Pe lângă toate astea, mult din ceea ce sunt azi îi datorez și fratelui meu, pentru că m-a purtat cu el cu “gașca” de prieteni aproape peste tot. Cele mai multe zile erau o aventură, cu cățărat prin copaci, cu explorat străzi și curse de biciclete.

O ALTFEL DE ÎNTREBARE

Există părinți buni și părinți răi?

Ar fi prea simplu să pot răspunde cu “da” sau “nu”. Pentru că tot ce au în comun părinții, atât aceia care pedepsesc, cât și cei care “cocoloșesc” excesiv, dar și cei echilibrați, e Iubirea. Cu “I” mare. Iubirea pentru copii și grija pentru un viitor bun, pentru o viață lipsită de probleme.

Din punctul meu de vedere, fiecare dintre noi, părinții, e cel mai bun părinte pentru copilul lui. Pentru că alți părinți nu au. Ce face diferența dintre unii și alții, e felul în care alegem conștient să ne creștem copiii, să-i educăm. Ce facem atunci când nu vor să își facă patul, nu vor să se spele pe dinți sau să deschidă o carte, ce le spunem atunci când rostesc “Nu pot! Nu știu!” sau “Mi-e frică!”, astfel încât să nu punem presiune pe ei și să le scădem stima de sine.

NU POT TRĂI FĂRĂ…

Cele mai importante lucruri pentru mine sunt familia mea, relațiile cu prietenii de la care învăț și primesc sprijin, părinții pentru care fac în fiecare zi ceea ce fac. Sunt pilonii care mă țin în mișcare și îmi dau forță să merg mai departe.

La fel și călătoriile, de la cele cu cortul, până la cele pe insule pline de istorie și poveste, munca și misiunea mea, toate astea îmi dau energie. Toare sunt viața mea din prezent. Nu știu dacă aș putea pune cu liniuțe acele lucruri fără de care nu aș putea să trăiesc, dar toate lucrurile de mai sus mă ajută să fiu cine sunt și să îmi doresc să fiu azi mai bună decât ieri, să fac azi mai bine decât ieri.

Citește și: Interviu EXCLUSIV Dr Mihail Pautov: ”Mi-e greu să mă împac cu zilele obişnuite”

Citește și: Tabere pentru copii, vara 2023: generația Alpha petrece vacanța… altfel