EXCLUSIV Secretele lui Marian Olteanu, alias David Pribeag din "Clanul": ”Mă dedic unei relații dacă simt că merită”

Libertatea pentru femei: Marian, când ai știut că o să devii actor, care a fost momentul care a declanșat ”bulgărele de zăpadă”?

Marian Olteanu: Ideea de a deveni actor a început să se concretizeze după ce am făcut primele două filme și o piesă de teatru, proiecte regizate de dirigintele meu din liceu. Dar primul gând a apărut când aveam șapte ani și mă uitam cu ai mei la un film pe PRO TV. Știu că mama m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să apar la TV, atunci m-am rușinat și n-am zis nimic, dar mă incita ideea.

În ce moment al carierei crezi că te afli acum? Câte lucruri la care nu sperai ți s-au întâmplat și la ce visezi?

Sunt într-un punct foarte bun al carierei și sper s-o țin tot așa de acum înainte, deși sunt sceptic în privința asta. Nici un succes nu rămâne nepedepsit la noi, cel puțin la noi în breaslă. Nu speram niciodată să ajung să fiu angajat în vreun teatru și sunt extrem de recunoscător că fac parte din trupa Teatrului Mic, ăsta e chiar un vis devenit realitate.

Nu mă așteptam să ajung să joc în filme, pur și simplu nu credeam că există posibilitatea asta, mi se părea (în facultate) că sunt câțiva care fac filme și atât. Visez la proiecte străine și, pe plan local, visez la o continuitate a proiectelor de calitate și, în breaslă, visez la un respect reciproc, indiferent de „clasament”.

VEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Ai simțit vreodată că ”trădezi” teatrul dacă joci în film? Ce trăiri îți trezește fiecare ipostază?

Nicio secundă. Din contră, momentan la cum îmi cuantific eu rolurile din teatru, unde sunt distribuit în totalitate pe tipologia mea, mă simt împlinit pentru că pe film mi s-au oferit roluri care-mi completează absența celorlalte. La teatru e totul live, ți-a luat-o clipa înainte asta e, ai pierdut-o. Pe când la film, totul e mult mai tehnic și fragmentat și acolo magia din film apare fără trăirea teatrală, pentru că ea nu prea există. În consecință, mă simt extrem de împlinit ca actor pentru că mă situez în ambele poziții și extrem de recunoscător.

Cu ce te-a surprins plăcut personajul tău din serialul ”Clanul” (PRO TV), cu ce te incită?

Totul îmi place la personajul ăsta. După primul sezon, mi-am dat seama că probabil motorul lui care-i conturează personalitatea, comportamentul și atitudinea lui de bază, vin din instinctul lui de autoconservare. Trăind singur pe străzi de mic și simțindu-se alienat de viață în sine, asta-l face probabil să fie aparent egoist în multe dintre circumstanțele în care se află, iar acest comportament e unul de apărare.

Ce te incită în afara scenei și în afara platourilor de filmare, care sunt lucrurile pe care le cauți și fără să-ți dai seama? În oameni, în situații?

Stăteam pe la trei noaptea de vorbă cu cineva acum vreo două-trei săptămâni. Fiind puțin mai mare, m-a „tradus” destul de repede și ca și cum ar fi avut o mică revelație, a zis: „Aaa gata, știu! Pe tine te încântă adevărul!”. Pur și simplu, nu pot s-o contrazic. Îmi plac oamenii, îmi place psihologia omului și-mi place să aflu de ce alege omul să facă greșelile pe care le face.

Ce fel de fiu este Marian Olteanu, ce fel de iubit, ce fel de coleg și ce fel de prieten?

Ca fiu, am trecut prin multe. De la copilul cu ADHD când eram mic, la rebelul emo și până azi la actorul cu fițe de „maestru” (Ce faci maestre?). Asta e întrebarea frecventă pe care o primeam în facultate când mai ajungeam pe acasă, în Vaslui.

Ca iubit, mă dedic unei relații dacă simt că merită; cam mult, aș zice eu. Ca și coleg prefer să zică ceilalți; eu zic că-s destul de generos… Iar ca prieten, am doi oameni momentan care, dacă au nevoie la trei noaptea de ceva urgent, sunt acolo!

Când a trebuit ultima dată să fii seducător, în afara scenei?

Când am avut parte de o cină romantică cu o rusoaică. Trebuia să fiu seducător în engleză și cu google translate. Mai greu, dar mi-a ieșit.

Care a fost cel mai neașteptat mod în care ai fost caracterizat, la un moment dat? Ca om, ca actor?

Vremea Nouă, un ziar din Vaslui, a scris despre mine și despre Denis Hanganu că suntem ambasadori veritabili ai Vasluiului. A fost și neașteptat, și plăcut, ca om și ca actor.

Nu-ți place să ți se spună că…

… am reușit pe pile. Dacă există ceva de care sunt cu adevărat mândru, asta e. Tot ce am reușit să fac până acum a fost doar din dorința mea de a ajunge actor. E foarte plăcut să știu că mă pot baza pe mine atunci când văd că încearcă unii să mă tragă în jos.

Replica dintr-un film, dintr-o piesă de teatru pe care ai insera-o într-un context actual prin care treci care ar fi?

„Îți zic eu, dar tânărul Romeo e acum mai bătrân cu o clipă doar de când ai întrebat de el!” (Romeo și Julieta).

În afară de tine, cine crede cel mai tare în talentul tău? De unde te ”alimentezi”?

Ai mei și probabil niște oameni mai în vârstă, dar cu greutate în meseria asta. Am unde să mă întorc la rădăcini, să zic așa.

Cum îți place ție să fii sedus?

Când totul e mai la relanti, când totul se întâmplă mai încet, în prima viteză, când magnetismul dintre noi apare etc. Practic, când vine natural…

NU POT TRĂI FĂRĂ: iubire, bucurie și simplitate.

Citește și: EXCLUSIV Crina Semciuc, actriță, soție, mamă a doi copii: ”N-aș putea trăi fără pionii din viața mea, fără familia mea, fără prieteni”

Citește și: EXCLUSIV Cosmin Seleși: “Eu și soția mea nu avem secrete”. Cum arată și cu ce se ocupă doamna Seleși