EXCLUSIV Dan Cruceru, confesiunile unui familist: "Suntem de 15 ani împreună și încă ne iubim, ba chiar foarte mult"

Libertatea pentru femei: Dan, ești într-o noua etapă a cunoștințelor tale legate de creșterea copiilor și te urmărim în rubrica de la „Vorbește Lumea”, pe această temă. Ce idei le împărtășești telespectatorilor?

Dan Cruceru: Este o reeditare, dacă vrei. În urmă cu șapte ani, am fost parte a echipei „Vorbește Lumea” pentru câteva sezoane și am discutat aplicat despre problemele părinților. Acum discutăm subiecte noi și vin cu mai multă experiență. Este o rubrică utilitară, o rubrică din care părintele rămâne cu informații practice. De exemplu, cum să-și instaleze un scaun auto în mașină, cum să-l aleagă, ce trebuie să caute la un marsupiu și multe altele.

Este un domeniu vast, cum îți alegi informațiile esențiale și cum le împachetezi pentru telespectatori?

Discutăm aplicat, pe cazuri concrete, cu indicații clare, cu produse aduse în platou, pe care le testăm împreună. Caut subiecte atractive, care îți permit să faci și demonstrații practice. Multă lume vorbește la general, diferența va fi că noi îi și arătăm părintelui cum și ce să facă.

Tu însuți încă înveți cum să fii un părinte mai bun, alături de soția ta? Cum ți-ai dat seama că și părințeala se poate învăța din diverse surse și de ce e bine să existe informație cât mai multă în creșterea copiilor?

Continuăm să învățăm în fiecare zi. Copiii cresc, vin cu provocări noi. Dacă în trecut studiam despre cum să hrănești un copil, de exemplu, acum învăț cum să mă port cu o preadolescentă. E foarte bine să citești constant și în acest domeniu, să afli noutăți despre produse și abordări psihologice, iar apoi tot ce ai învățat să particularizezi pe copiii tăi. Pentru că teoria nu funcționează perfect dacă nu este aplicată individual, pe fiecare prichindel în parte.

Îți era dor de aparițiile constante la tv? Ce schimbări a suferit programul tău, cum arată, de fapt, o zi din viața ta?

Cei din domeniu știu că televiziunea este un microb de care nu ai cum să scapi, dacă ai lucrat în domeniu. Deci da, mă bucură această colaborare și o apreciez foarte mult. Programul meu era unul foarte, foarte încărcat.

Conduc un business deja măricel, un magazin cu produse premium pentru copii, am partea Taticool de părințeală online, am început extinderea shop-ului și în alte țări, am demarat un proiect de călătorii- Taticool travel, am creat și ONG-ul Taticool, cu care vreau să fac o sumedenie de proiecte de educație, și a venit și colaborarea cu „Vorbește Lumea”.

Cum spuneam, însă, televiziunea nu puteam să o refuz. Am multe ajutoare, de la familiem la angajați și prieteni. Marele meu noroc este că, deși fac foarte multe lucruri, totul se învârte în jurul conceptului de părinte, iar asta îmi permite să fiu cu cei mici destul de mult timp. Așa că sunt un norocos, un caz foarte rar de om de afaceri cu multă treabă, dar și tată implicat în același timp.

Când te-ai simțit cel mai mândru de copiii tăi și când te-ai simțit cel mai mândru de tine însuți, ca tată?

Sunt mândru în fiecare zi de copiii mei. Mândru că Sophia este politicoasă și elegantă sau că a trecut cu punctaj maxim testele pentru atestare în limba engleză. De Dan-Christian sunt mândru pentru că mănâncă singur, că se spală singur sau că a început să doarmă la grădi.

De el voi fi foarte mândru când va accepta să doarmă și noaptea singur, în patul lui. Nu de alta, dar îmi dă niște picioare noaptea în somn, de mă trezesc plin de vânătăi. De mine când am fost mândru? Când am schimbat primul scutec și nu am leșinat, când le-am făcut prima băiță și de fiecare dată când ei îmi spun că mă iubesc și că sunt cel mai bun tată din lume.

Ce întrebări primești cel mai des din partea celor care te urmăresc?

În ultima vreme, vorbesc mult pe subiectul siguranța copiilor în mașină. Postez des despre asta pe Taticool, mă implic în campanii de conștientizare, discut la „Vorbește Lumea”, la shop cu eventualii clienți, peste tot. Și oamenii vin cu întrebări aplicate pe cazurile lor. Iar eu și echipa mea le răspundem cât putem detaliat. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu s-au născut părinți, că e un proces de învățare, iar noi suntem foarte fericiți să-i ajutăm. Trebuie doar, la rândul lor, să fie deschiși să întrebe.

VEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

O vorba spune ”Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”. Oare e adevărat?

Bineînțeles! Caz concret: când e bebeluș, are doar necesități și nu se mișcă prea mult. Apoi treaba se complică pentru că o ia la pas și trebuie să fii cu ochii pe el ca pe butelie. Mai târziu merge bine, dar începe să aibă preferințe și solicitări care nu sunt sănătoase mereu. La adolescență, intervin problemele psihologice, care mi se par cele mai complicate. Vedem cum va fi atunci, dacă voi mai reuși să fiu Taticool.

Odată cu apariția copiilor, părinții poate uita de viața de cuplu. Cât de important e să se pastreze timpul petrecut impreună de cei doi părinți fără copii? Vacanțe în doi, date-nights etc?

Foarte, foarte important. Părinții au fost mai întâi iubiți, dragostea i-a adus împreună și i-a legat. Dragostea trebuie să rămână în continuare și pentru ei doi, nu doar pentru copii. Iar flacăra asta trebuie întreținută, pentru că altfel se consumă în rutina cotidiană. Deci da, e mare nevoie de momente doar în doi, de escapade de câteva ore sau câteva zile. Sfat sincer: acceptați ajutor din partea tuturor. Soacră sau prieteni, mama sau cunoștințe cu alți copii. Dacă vor să stea cu ei sau să-i cheme în vizită, acceptați. Veți avea măcar câteva ore de maximă relaxare.

Care e cea mai frumoasa declarație de dragoste făcută de soția ta fără să folosească cuvintele? Dar tu ei?

Suntem de 15 ani împreună și încă ne iubim, ba chiar foarte mult. Ne arătăm afecțiunea zilnic, chiar și fără cuvinte. Nu e plecare din casă fără să ne pupăm de despărțire. Nu adormim fără să ne strângem măcar mâinile sau fără să ne înghiontim picioarele. V-am zic că Dan-Christian doarme între noi. Nu ne culcăm niciodată supărați. Ne certăm până ni le lămurim pe toate, dar nu dormim separat și supărați. Declarații mari facem ocazional: ea îmi cumpără un salt cu parașuta, iar eu, ei, o geantă de fiță.

Care e etapa din viața copiilor tăi care te intimidează cel mai tare?

Mi-e teamă de adolescență. Am prieteni care îmi spun că nu-și mai recunosc copiii. Că se transformă atât de mult, încât nu mai găsesc cale de înțelegere cu ei. Vom vedea. Eu cred, totuși, că dacă ai sădit dragoste și atenție toată copilăria, n-ai cum să culegi doar uscături la adolescență. Sigur vom găsi o cale.

Dacă ar citi interviul acesta când implinesc 18 ani, ce ai vrea să le transmiți?

Că tatăl lor îi va iubi mereu. Oricât de rebeli sau neînțeleși vor deveni, mama lor și cu mine îi vom aștepta acasă. Acolo unde vor fi mereu în siguranță, unde nu vor fi judecați, ci doar îmbrățișați și ocrotiți. Pentru că acasă, pentru ei, va fi mereu liniște și bine.

O întrebare adresată de copii ție/vouă pentru care nu ați avut încă un răspuns?

Sunt multe întrebări la care nu avem răspunsuri deloc sau complete. Pentru că cei mici sunt uimitori cu imaginația și e dificil pentru ei să înțeleagă noțiuni precum impunerea limitelor. De exemplu, „De ce nu pot mânca toată înghețata?” până la „Eu de ce nu mă pot duce rujată la școală?”. E o provocare să le găsim cuvintele potrivite ca ei să înțeleagă și apoi să interiorizeze decizia și să o respecte benevol. Uneori reușim, alteori îi găsim cu mustăți de ciocolată, pitiți într-un colț.

NU POT TRĂI FĂRĂ Lucruri? Cred că mă pot adapta repede la orice situație. Nu mă atașez de lucruri, ba chiar mi-aș dori să scap de unele, cum ar fi telefonul mobil, ca să nu mai sune. Oamenii sunt importanți cu adevărat și mai ales membrii familiei mele.

Citește și: EXCLUSIV Vladimir Drăghia: ”Abia acum învăț cum e viața în patru”. Ce spune despre rolul din „Clanul”

Citește și: EXCLUSIV Iuliana Marciuc, interviu despre destin, iubire și ultimele schimbări din viața ei: „Eu aleg cu inima”