Roua, apa vie care vindecă   

Din timpurile biblice, se credea că picăturile cristaline de rouă vin din rai, trimise de Dumnezeu ca un semn al milosteniei şi binecuvântării sale. Roua era simbolul vieţii, apa pură care aducea renaşterea şi înflorirea, curăţenia sufletească şi armonia. Dintotdeauna, lacrimile dimineţii au fost atribuite unor fiinţe divine. În credinţa populară românească, roua era răspândită pe pământ de zânele care joacă noaptea prin poieni, la lumina stelelor. Din jocul şi veselia lor, roua care cade pe flori nu putea avea decât puteri magice binefăcătoare. De aceea, oamenii credeau că picăturile de rouă alungă bolile şi necazurile din viaţa lor.

Tinereţe fără bătrâneţe

Boabele strălucitoare de rouă au căpătat semnificaţii bogate în folclorul românesc, deseori legate de anumite sărbători religioase. Se apropie sfânta sărbătoare a Schimbării la Faţă a Mântuitorului şi femeile din popor spun că în dimineaţa acestei zile trebuie să te speli pe faţă cu roua care cade pe florile îmbobocite. Roua îţi face chipul mai frumos şi mai luminos, pentru că, noaptea, ea adună lumina şi energia Lunii. Dar nu uita să culegi picăturile de rouă înainte de răsăritul soarelui şi să nu te ştergi cu prosopul pe faţă după ce te speli. Dacă foloseşti roua mai multe zile în şir, vei observa că tenul tău va căpăta o nuanţă sidefată şi mai multă prospeţime.

Leacuri cu roua cerului

În basme, roua dimineţii avea deseori numele de apă vie sau apă de stele. Dacă te spălai cu ea, ţi se vindecau mai repede rănile, tăieturile şi juliturile. În medicina populară, roua era leac pentru mai multe suferinţe, de la alergii, la dureri de spate şi probleme digestive. Cum roua se formează mai mult în verile ploioase, vei putea găsi cantităţi mari pe frunze şi flori şi în dimineţile de august. Caută roua curată la munte sau în pădurile şi curţile de la ţară, departe de poluarea din oraşele aglomerate.

• Mergi desculţă prin iarba curată şi plină de rouă, câteva minute. Nu te şterge de apă, pune-ţi şosete curate şi fă o plimbare lungă până simţi că ţi se încălzesc picioarele. Acest procedeu te căleşte şi te apără de bolile articulare, de reumatism, de infecţiile urinare sau de cistite. Este bine să îl repeţi vara ori de câte ori ai ocazia, cel puţin cinci zile consecutiv.
• Adună roua în palme şi frecţionează picioarele, mâinile, gâtul sau abdomenul. Dacă nu eşti prea friguroasă, întinde-te pe spate, în costum de baie, în iarba înrourată, apoi usucă-te la soare. Se spune că roua poate vindeca suferinţele pielii, durerile de oase şi durerile de spate. O baie în rouă, în dimineţile calde, te înviorează, îţi redă pofta de viaţă şi echilibrează toate funcţiile organismului, inclusiv digestia leneşă.

 Remediile moderne

 

La începutul anilor 1930, dr. Eduard Bach publica primele sale studii despre aromoterapie şi efectele benefice ale esenţelor florale. El era convins că roua culeasă de pe petalele florilor, înainte de răsăritul soarelui, are proprietăţi curative. Cu această rouă a preparat zeci de reţete cu esenţe florale pe care le folosea în special pentru suferinţele sufletului.

Un alt medic terapeut elveţian, Alfred Vogel, susţine, într-o lucrare publicată în 1952, că mersul desculţ prin iarba curată şi acoperită de rouă este un adevărat tratament pentru glandele bolnave din organism. „Dacă ieşi desculţ la o plimbare dimineaţa devreme, prin iarba înrourată, te vei simţi mult mai bine şi vei prinde putere, oricât ai fi de obosit. Mama Pământ ne transmite o energie care îmbunătăţeşte funcţiile glandelor din corp“, scria dr. Vogel în cartea „Doctorul Natură“.

Peţitoarea de Sânziene

Roua capătă alte virtuţi tainice în noaptea de Sânziene, dintre 23 şi 24 iunie, când Soarele trece din semnul Gemenilor în semnul Racului şi începe vara. În această noapte magică, se deschid porţile dintre cele două lumi şi puterea spiritelor de pe celălalt tărâm învăluie ierburile de leac. Doar în noaptea aceasta, bobiţele de rouă sunt şi leac pentru suferinţele din dragoste, nu numai pentru suferinţele trupului. În popor se spunea că fetele nemăritate trebuie să se spele pe faţă cu roua sânzienelor, culeasă din poienile în care nu călcase picior de om în noaptea cu pricina. Fetele care ţineau obiceiul acesta, se măritau până la sfârşitul anului.

sursa foto: jpockele / Foter / CC BY” target=”_blank”>Foter.com