Istoria lalelelor este greu de reconstituit, din lipsa dovezilor, dar florile primăverii au o vechime de sute de mii de ani. Se pare că au apărut prima dată în nordul Chinei, în zonele de la marginea pădurilor și s-au extins până în sudul Europei de azi. Olanda, deși este supranumită ”Țara Lalelelor”, le-a adoptat de curând, după ce multe alte popoare au glorificat frumusețea acestor flori în legende și poeme. Lalele roșii ca focul creșteau pe câmpiile Persiei, iar legenda spune că răsăriseră din sângele unui cavaler respins în dragoste. Frumusețea lor i-a fermecat pe turci, îndeosebi pe sultanul Suleiman I (1494-1566), care a dat ordin ca toate grădinile palatului său să fie cultivate cu lalele. În scurt timp, florile sultanului aveau să capete o aură magică, păzite cu prețul vieții de gardieni. Nimeni nu avea voie să le atingă, cu atât mai puțin să fure vreun bulb prețios. Se spune că, în anii 1700, sultanul Ahmed al III-lea, le-a ridicat la rangul de simbol al bogăției și al puterii. Tot el a fost cel care a interzis vânzarea lalelelor în afara Istanbulului, iar cei care încercau să încalce legea erau trimiși în exil. Bulbii de lalele erau considerați mai prețioși decât viața slugilor și nu de puține ori se vindeau pe kilograme întregi de aur. În acea perioadă, cultura lalelelor devenise o adevărată artă în imperiu, iar turcii organizau festivaluri în care proslăveau frumusețea florilor. Vaze uriașe din materiale prețioase erau umplute cu lalele, din copaci atârnau lampioane cu lumânări parfumate, iar invitații erau obligați să îmbrace haine în culori armonioase, care să se asorteze cu nuanțele florilor.

Trădare și invidie

Fastul din grădinile sultanilor nu putea fi trecut cu vederea de ambasadorii țărilor vecine. Faima lalelelor începe să fie cunoscută peste hotare și câțiva bulbi sunt trimiși la Curtea Imperială de la Viena, drept o mare favoare din partea sultanului. Botanistul Clusius i-a cultivat, i-a urmărit câțiva ani și a descoperit secretul înmulțirii florilor. Când a fost nevoit să fugă din Viena, din motive religioase, avea cea mai mare colecție de bulbi din Europa. Clusius a cerut azil în Olanda, unde a devenit curatorul Grădinii Botanice din Leiden. Aici, a reușit să dezvolte primele culturi de lalele, cu forme și culori obținute de el. Invidioși, colegii de breaslă au încercat în repetate rânduri să fure bulbii prețioși, pe care Clusius îi păzea cu strășnicie. În cele din urmă, cu ajutorul unei femei abile, unul dintre rivalii săi a reușit să obțină câteva lalele. Se spune că, dezgustat de trădarea femeii și de mișelia olandezului, Clusius a distrus plantația și nu a mai cultivat niciodată aceste flori.

red-tulips-1

Photo credit: fhisa / Foter / CC BY-SA

Averi fabuloase din câțiva bulbi

Pe la începutul anilor 1630, olandezii erau deja subjugați de frumusețea lalelelor. Le cultivau pe hectare întregi, le vindeau pe sume fabuloase și își împodobeau casele numai cu obiecte decorate cu lalele. Fusese inventată până și o vază specială pentru lalele, numită tulipieră, care avea mai multe găuri, pentru fiecare fir în parte. Bulbii de lalele au generat o adevărată revoluție economică, vânzătorii cu tradiție se îmbogățeau văzând cu ochii, iar specula era în floare. Se ajunsese până acolo încât parlamentul a trebuit să dea o lege clară cu privire la vânzarea bulbilor. Lalelele prețioase, cele în două culori sau cele cu striații precum Semper augustus, valorau cât o casă. Un document al vremii arată că un singur bulb de Semper augustus a fost vândut pe un teren de 5 hectare. Dacă specula a generat averi fabuloase, au fost și comercianți care au pierdut totul și au ajuns pe stradă după ce piața bulbilor s-a prăbușit. Prețurile erau exagerate, iar comețul cu lalele se transformase într-un joc de noroc. Timp de trei secole, laleaua a dominat bursa de flori, după care a fost detronată de zambile. Dar Olanda și-a câștigat renumele de ”Țara lalelelor”, iar pasiunea olandezilor pentru aceste flori a rămas la fel de mare.

sursa foto: puroticorico / Foter / CC BY-SA” target=”_blank”>Foter.com