Credinţa a renăscut la Şinca Veche

Când urci dealul Pleşu, spre biserica rupestră de la Şinca Veche, lumea, cu toate necazurile ei, se risipeşte în vale. Troiţa din faţa mănăstirii te aşteaptă să-ţi vindeci sufletul şi să te alini cu apa izvorului tămăduitor. De cum pătrunzi în biserica săpată în deal, te învăluie o pace şi o smerenie pe care numai locurile sfinte o poartă. Aici laşi durerile să se stingă şi ridici gândul la Dumnezeu. „Credincioşii vin să se roage şi să găsească putere, căci sub fiecare suferinţă e Domnul nostru, Iisus Hristos, care ne dă puterea să trecem peste ele. Rugăciunea ne ajută să fim mai buni şi mai înţelegători”, ne întâmpină cu glas blând maica stareţă Serafima.

►Taborul din Ţara Făgăraşului

Aşezarea sfântă din dealul Pleşu este adesea asemuită cu muntele Tabor din Israel, unde s-a petrecut schimbarea la faţă a lui Iisus Hristos. Asemenea lăcaşului din Galileea, distrus de musulmani şi renăscut întru credinţă, biserica rupestră de la Şinca Veche a răzbit tuturor vicisitudinilor. Când a acoperit-o pământul, călugării din vremuri străvechi au săpat al doilea altar şi au înălţat rugăciunea neîntrerupt. Când Transilvania a fost ocupată de austro-ungari şi mănăstirile din Ţara Făgăraşului au fost distruse din temelii, biserica ascunsă în deal a ţinut aprinsă flacăra credinţei. Nici nepăsarea din anii comunismului nu a distrus-o! „Este o comoară de spiritualitate, de o mare importanţă pentru neamul românesc. Oamenii se roagă aici şi au folos, pentru că în locul acesta, sub pământ, s-au nevoit sfinţii călugări timp de sute de ani şi au săvârşit Sfânta Liturghie. Iar un loc unde s-a ţinut Sfânta Liturghie rămâne sfinţit pentru totdeauna”, ne spune scriitoarea Maria Bâgiu, preşedintele Fundaţiei Ortodox-Culturale „Maica Sfântă – Bucuria Neaşteptată”.

CREDINŢA RĂZBATE VEACURILE

Biserica a rămas mult timp în paragină, iar turiştii neştiutori au scrijelit pereţii. Dar, în ultimii ani, locul şi-a recăpătat adevărata lui menire, chemând pelerinii la reculegere şi închinare. Din grija Mariei Bâgiu, Fundaţia Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria Neaşteptată” împreună cu Muzeul judeţean de Istorie din Braşov au demarat săpăturile arheologice şi au scos la lumină întregul lăcaş de cult. „S-au descoperit două încăperi noi, o minitrapeză şi o cameră de priveghere. Fundaţia a cerut sprijinul arhitectului Şerban Sturdza, un mare iubitor de tradiţie, care a realizat un proiect de protejare a sitului arheologic”, ne lămureşte Maria Bâgiu. Un acoperiş din lemn, peste care va creşte un covor de iarbă, protejează lăcaşul. Numai o minune a făcut ca locul să trăiască de-a lungul veacurilor. „Dacă te dăruieşti cu totul unui ideal, atunci şi Dumnezeu te ajută”, spune Maria Bâgiu, care a ridicat în apropiere un schit cu hramul Sfântului Nectarie Taumaturgul şi speră să construiască în curând o biserică. „Sfântul Nectarie este un sfânt lucrător şi grabnic ajutător, iar credincioşii care vin aici spun că face minuni”. Oamenii se închină la moaştele sfântului şi se roagă în biserica de sub pământ. Îşi înfig rugăciunile scrise pe bilete în crăpăturile stâncii, aşa cum fac pelerinii la Zidul Plângerii din Ierusalim. Cei care vin odată aici, se vor mai întoarce negreşit să aprindă o lumânare şi să îşi liniştească sufletul cu apa izvorului tămăduitor.