În Egipt, se cultivă irișii încă din Antichitate când simbolizau frumusețea și puterea. Datorită frumuseții lor deosebite, irișii au fost asociați cu Fecioara Maria în Evul Mediu și erau adesea pictați pe icoanele și vitraliile care o reprezentau pe Maica Domnului.

Ulterior, mai mulți regi ai Franței au ales irisul drept simbol al regalității și al protecției divine, iar floarea aceasta fragilă a început să decoreze steaguri, stindarde, coroane și trene regale.

O floare cu sute de înfățișări

Culoarea originală a acestei flori era mov, punctat cu galben la mijlocul petalelor. Dar în ultimii ani au fost obținuți hibrizi surprinzători, peste 300 la număr, în culori cu totul deosebite.

De la irișii de un alb imaculat, la cei grena, albaștri, galbeni, portocalii, roz, până la irișii cu mai multe culori, azi avem o varietatea largă de unde putem alege.

Florile sunt toate constituite din trei petale mari, aplecate la exterior, și trei petale mai mici, întoarse spre interior. Sunt elegante și, cu cât sunt mai mari, cu atât atrag mai mult atenția în grădină.

Există iriși pitici, care nu cresc mai mult de 10 – 15 cm înălțime, cu flori mici și delicate, cât un bănuț, și iriși care trec de un metru, cu flori mari, cât o pălărie de copil.

Când se plantează și cum se cultivă irișii

Irișii care cresc din rizomi se pot planta în lunile august – septembrie, iar cei care se înmulțesc din bulbi se pot planta primăvara, când se încălzesc nopțile, în lunile aprilie – mai.

Irișii pitici arată minunat pe lângă borduri, pe lângă rocile decorative din grădină sau la marginea straturilor mai înalte de flori. Irișii foarte înalți trebuie plantați spre mijlocul straturilor de flori, unde pot ieși ușor în evidență.

Ei au nevoie de un loc însorit, pentru că lumina și soarele sunt esențiale pentru înflorire. Irișii nu suportă prea bine umbra și vor face flori mai mici sau decolorate. Nu sunt plante pretențioase la sol sau la apă, dar au nevoie de îngrășăminte bogate în fosfor și potasiu în perioada de creștere.

Sfaturi utile!

Când se cultivă irișii care au rizomi, o parte din rizom se îngroapă în pământ, dar cealaltă parte se lasă la suprafață pentru a genera mugurii de plante noi.

Frunzele de la bază se taie de îndată ce se îngălbenesc.

Iarna, irișii se protejează de ger cu un strat gros de mulch sau de paie.