Ciobănescul caucazian, un câine cu personalitate puternică

Ciobănescul Caucazian este o rasă de câine de talie mare, cu constituție robustă, aproape masivă.

Se adaptează ușor la condiții climaterice variate, este rezistent și nepretențios.

Este un câine activ, cu psihic puternic, are un instinct de apărare puternic dezvoltat, ferocitatea și neîncrederea față de străini fiind o caracteristică recunoscută la această rasă.

Ciobanescul Caucazian – cea mai eficientă rasă pentru pază și apărare

Despre acest câine se mai spune că are un instinct de pază dezvoltat și că păstrează din caracteristicile lupului.

Izolarea oamenilor din zona Caucazului au determinat conservarea caracteristicilor iniţiale ale ciobăneștilor.

Au devenit cunoscuţi după anul 1765, în timpul campaniei de cucerire a Caucazului când armata rusă a început să-i folosească pentru protecţia fortăreţelor.

Rușii îi foloseau pentru a patrula granița dintre cele două Germanii.

După căderea Zidului Berlinului, multe dintre aceste animale au fost adoptate de către germanii civili.

În 1954, tatăl chinologiei sovietice, A.P. Mazover,a împărțit rasa în trei tipuri:

-tipul georgian (puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă și franjuri bogate pe membre și pe coadă)

-tipul armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă și franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat)

-tipul azer (de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; și montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră și colorit roșcat sau arămiu).

Mari centre pentru creșterea Ciobănescului Caucazian sunt în: Sankt Petersburg (Leningrad), Dnepropetrovsk, Kiev, Moscova, Donetsk, Perm, Ivanovo, etc.Cea mai cunoscută canisă era „Red Star”. Între anii 1993-1995 rasa a devenit foarte populară lucru ce a dus la multiplicări necontrolate.

Acești câini nu sunt ciobănești precum Ciobănescul German, Scottish, Shelti, etc, ci câini de ciobani care apără turma de prădători, oricare ar fi aceștia.

I se mai spune câinele lup sau câinele ciobanului.

Alimentație pentru ciobănescul caucazian

Deoarece câinele este o specie înrudită cu lupul (Canis lupus), el este preponderent carnivor.

Dieta sa zilnică mai poate conține legume, nu ceapă care este toxică, iar varza mai rar.

Oasele sunt o sursă bună de calciu și trebuie să fie de proveniență cabalină sau de vită, fără așchii și cu măduvă destulă.

Hrana administrată trebuie să fie bine fiartă, pentru omogenizare, iar rația trebuie suplimentată în funcție de nivelul de activitate a câinelui.

Suplimentele nutritive (calciu, magneziu, fosfor, fier etc.) se pot administra în perioada de creștere a câinelui, la recomandarea medicului veterinar.

Boli

Ciobănescul Caucazian este o rasă care nu suferă de boli grave.

Pot apărea uneori probleme la șold (displazia de șold), la ochi (heterocromie oculară~pleoape inferioare foarte căzute), la stomac (dilatație-torsiune de stomac) și mai rar maladia cotului.

Defecte considerate foarte grave sunt:

-câine fricos sau prietenos cu străinii, apatic

-culoare de fond aproape neagră cu pete roșcate

-talie: masculi-sub 68 cm, femele-sub 64 cm

-absența subpărului

-cap ușor sau îngust, labe plate sau cu degete foarte depărtate, dinți mici, incisivi implantați neregulat, diverse deviații ale membrelor.

Nu este recomandat ca și câine de bloc

Ciobănescul Caucazian este un câine care are nevoie de un spațiu mare în aer liber care să fie doar al lui, preferabil un țarc, și un loc unde să patruleze (curte, livadă).

Ciobănescul Caucazian nu este un câine de companie obișnuit, ci unul care are nevoie să apere obiective importante. Unul care are nevoie de o activitate.

Ciobănescul Caucazian își protejează familia, însă copiii mici nu ar trebui lăsați nesupravegheați în preajma sa datorită gabaritului mare ce ar putea duce la rănirea copilului. Sau a altor animale din incintă.