Begonia, planta care îți colorează casa

În 1690, Charles Plumier a fost cel care a descoperit și a numit begonia. El a fost inspirat de către un prieten politician (botanist) francez, Michel Begon, aflat la putere in Caraibe, astfel că și-a plătit favorurile primite botezând planta după acesta.

Florile de begonie sunt comestibile

Begonia nu are doar darul frumuseții, ci ne poate încânta și papilele gustative. Se folosește în salate pentru un plus de culoare.

Begonia ca plantă medicinală

Planta este folosită pentru a menține sub control nivelul de zahăr din sânge, tratează durerile de gât, grăbește vindecarea micilor tăieturi și zgârieturi, reduce simptomele răcelii.

Există peste 1.700 de specii de begonie

Nu se știe de unde este cu exactitate, dar se găsește preponderent în zone sălbatice din America de Sud și de Nord până în India.

Avem begonii de flori, altele de frunze, de interior și de exterior. Paleta coloristică este bogată – roșu, portocaliu, corai, roz, galben, alb, chiar albastru și mov.

Begonia – înmulțire

Pentru că înmulțirea prin semințe este o cale mai dificilă (sunt mici), iubitorii de begonie aleg butașii de 5 – 7 centimetri și 2-3 frunze la anumite soiuri de plantă (begoniile rizomatoase, cele de frunze). În alte cazuri butașul trebuie să conțină și câțiva cm din tulpină.

Begoniile de flori (tuberculate) se înmulțesc prin butași și divizarea tuberculilor care se face primăvara.

Begoniile fasciculare (care pierd din frunze iarna) se înmulțesc prin seminte, primăvara-vara.

Butașii se pun în nisip, într-o încăpere călduroasă și cu umiditate ridicată. Peste 1-2 luni devin plante și gata de a fi plantate în ghivece. Begonia ajunge la maturitate în aproape un an de zile.

Planta se mai înmulțește (primăvara sau la început de toamnă) și prin bulbi (sunt begoniile care seamănă cu niște trandafiri mici) sau bucăți de bulb (cu partea concavă în sus) care se plantează în pământ primăvara, prin lunile aprilie, mai, dar și prin lăstari puși în apă până apar rădăcini și frunze.

Pâmântul preferat este un amestec de frunze, turbă, mraniță, pământ de ferigă și nisip.

Nu suportă temperaturi mai mici de 14 grade noaptea, însă în perioada de rapaus, iarna, acestea sunt suficiente.

Nu îi place nici să stea în curent, într-un mediu prea uscat (lângă calorifer) sau apa prea rece.

Se folosește apă la temperatura camerei, de preferat lăsată de pe o zi pe alta. Nu udați abundent pentru ca rădăcinile să nu îi putrezească. Desigur, ghiveciul trebuie să aibă neapărat, cum este și normal, găuri de scurgere a apei.

Apa în exces duce la îngălbenirea frunzelor

Apa prea multă duce la îngălbenirea frunzelor, dar și la oprirea din creștere a begoniei.

Ca un mic truc puteți pune pietricele între ghiveci și farfurie.

Vara se udă de două ori pe săptămână sau mai des dacă pământul s-a uscat.

Begonia – boli

Planta poate face fungi și anumite bacterii dacă nu este îngrijită adecvat. Din fericire există produse în magazinele de specialitate care ne ajută.

Face putregai dacă are umiditate ridicată, dacă are prea multă căldură si aerul este uscat apare un fel de pudră albă pe spatele frunzelor, dar se mai poate confrunta și cu pete lipicioase pe frunze provocate de o bacterie.

Lumină naturală, dar nu soare

Begonia are nevoie de lumină naturală cât se poate de mult. Nu iubește întunericul. Dar nici doarele direct care o pot arde.

Toamna după ce frunzele se îngălbenesc, iar sezonul florilor a trecut, este indicat să o udați rar spre deloc. Lăsați planta să vegeteze peste iarnă, într-un loc ferit de îngheț. Primăvara următoare va face din nou senzație cu frumusețea ei.

Pentru a crește cât mai frumos, begonia necesită o aranjare prin tăierea unor părți din ramuri. Acest proces se face pe la sfârșitul lui februarie – începutul lui martie.

Semnificația culorii florii de begonie, în cazul în care vrei să o faci cadou

Roșu și roz – dragoste și romantism
Galben – sănătate și fericire
Alb – inocență
Albastru și mov – creativitate și pasiune

Sursă Foto Flickr.com