Astrogramele și horoscoapele se numără printre cele mai vechi metode de divinație, privite cu mult respect și teamă în secolele trecute. Astrologii erau deopotrivă magi și preoți, săvârșind ritualuri religioase, alături de diverse practici prin care încercau să întrevadă și să influențeze viitorul. Mult mai târziu, creștinismul a început să combată practicile magice de ghicit viitorul, dar în multe zone de pe glob s-au păstrat diverse metode care mai de care mai ciudate.

Se cunosc cel puțin180 de metode de divinație prin care se ghicea viitorul, norocul, șansele și destinul unei persoane. Multe dintre ele folosesc oase, sânge, cărbuni, sare, animale vii sau moarte și chiar corpul uman, pornind de la liniile din palme și tălpi, până la culoarea ochilor, semnele din naștere, linia umerilor sau forma posteriorului. Iată câteva dintre cele mai stranii, dar folosite în unele zone ale lumii și azi.

Acultomanția

Nu are legătură cu niciun cult… este o metodă de divinație cu ace, probabil răspândită de țiganii rătăcitori care preluaseră din Orientul îndepărtat diverse practici magice cu ace. Se foloseau 7 sau 21 de ace subțiri sau bolduri care erau lăsate să plutească într-un bol cu apă. Ghicitorul vedea anumite simboluri și elemente pe care le interpreta în funcție de întrebările celor curioși.

Aeromanția

Viitorul putea fi ghicit în nori. Magii urmăreau cu mare atenție curgerea norilor și formele lor în preajma unui eveniment deosebit al comunității respective și făceau diverse preziceri de care toată lumea ținea cont, deoarece norii erau considerați mesaje ale zeilor.

Aleuromanția

Era divinația cu ajutorul făinii și este menționată pe tăblițe cuneiforme din secolul II ante Hristum. Făina se turna în grămăjoare mici, iar forma lor era interpretată după cine știe ce semne știute doar de magi.

Alomanția

Este o formă foarte veche de ghicit în sare. Ghicitorul fie arunca boabe de sare în aer și apoi interpreta figurile pe care le forma sarea căzută pe pământ, fie punea un bol cu sare pe foc și apoi interpreta semnele și figurile făcute de reziduurile de sare, după ce se răceau.

Haruspicia

Era un sistem de a ghici în diverse organe și în sângele animalelor. Folosit adesea la curtea împăraților romani, acest obicei aveau rădăcini în tradițiile magice împrumutate de la etrusci. Se folosea în mod special ficatul, dar și splina sau sângele.

Metode de divinație cu ajutorul păsărilor

Zborul păsărilor a fost întotdeauna fascinant și formele pe care le luau stolurile pe cer erau interpretate drept mesaje divine. Dar, în India, s-a dezvoltat și altă metodă de ghicit cu ajutorul papagalilor dresați, o metodă folosită și azi de diverși pierde vară, pentru amuzamentul turiștilor. Papagalii primesc câteva boabe și sunt puși să aleagă bilețele dintr-o cutiuță. Bineînțeles, toate bilețelele trebuie să aibă mesaje pozitive, să nu sperie turiștii. O altă metodă de ghicit cu ajutorul păsărilor, pe care nu o mai știe nimeni azi, consta în modul în care acestea culeg boabele aruncate să le hrănească.

Ceromanția

Se foloseau picăturile de ceară picurate într-un pahar cu apă rece. În funcție de forma lor, ghicitoarea făcea diverse interpretări. Iată și câteva exemplu:

inimă – o nouă iubire se arată în viitorul apropiat;

  • floare – primești o veste bună; 
  • ochi – vei vedea curând cine te iubește cu adevărat;
  • trifoi – vei avea noroc în tot ceea ce faci;
  • forma unui număr – poate fi ultima cifră a lunii sau a anului în care te vei căsători

Antracomanția

Se ghicea viitorul în cărbunii încinși din vatră. În urma unor ritualuri magice și descântece, magul se folosea de simbolurile și figurile stranii care se formau la suprafața cărbunilor încinși. Este una dintre cele mai vechi metode de divinație practicate și pe la noi, în zonele rurale, de către femeile bătrâne.

Bibliomanția

Consta în folosirea unei cărți de preț, de obicei Biblia. Ghicitorul deschidea la întâmplare Biblia și punea diverse întrebări celui care avea nevoie de sfatul lui. Observând diverse pasaje din paginile deschise, el putea interpreta mesajul din Biblie în funcție de ceea ce dorea să afle clientul lui.