Podul natural de la Ponoarele, din județul Mehedinți, este cunoscut de mulți români drept una dintre cele mai rare minuni ale naturii. Mai puțin cunoscute sunt misterele care îl înconjoară, dar localnicii le-au păstrat cu sfințenie în legendele lor. Se spune că în vremurile de demult, în peșterile întunecate și reci de la Ponoare își găsise adăpost însuși Diavolul, care chinuia oamenii din vale și îi îndemna la tot felul de păcate. Vremurile erau cumplite și Dumnezeu își întorsese fața de la acele locuri năpăstuite. Dar rugile oamenilor și sufletele lor înfricoșate l-au înduplecat să le trimită un semn. Pe când Diavolul se ascundea în peștera cea mai adâncă, Dumnezeu a poruncit stâncilor să se prăbușească, să nu mai rămână nici urmă din lăcașul întunericului, doar un pod de stâncă, să fie de folos trecătorilor. Așa s-a ivit, din dealurile Ponoarelor, Podul lui Dumnezeu, folosit și azi să lege Baia de Aramă de Turnu Severin.

Blestemul Sf. Nicodim de la Tismana

O altă legendă spune că Dumnezeu a ridicat din stânci podul, să îi fie de folos Sfântului Nicodim care călătorea prin aceste ținuturi, în căutarea unui loc de mănăstire. Dar oamenii locului nu l-au cunoscut și nu au crezut în cuvintele sale. L-au alungat din sat cu vorbe de ocară, acuzându-l că le-a furat merindea din gospodării. Atunci sfântul, mânios și îndurerat, a aruncat blestem greu asupra apelor din sat, să rămână fără pește și să fie înghițite de pământ. Și așa a rămas, pentru că, spun oamenii, nicio ființă nu trăiește în apele Zatonului, iar râul intră în peșteri și se face nevăzut în adâncul pământului.

Biserica de lângă Podul lui Dumnezeu

Podul solid, înalt cât un bloc de 6 etaje și lung de 30 de metri, a fost cândva tavanul unei peșteri care s-a prăbușit în lacul Zătonul Mare. Vreme lungă a slujit drept cale de acces în zonă, dar traficul de mare tonaj amenință să îl distrugă. În anul 2009, structura lui de rezistență a fost grav avariată și bucăți mari de stâncă s-au desprins din pod din cauza ploilor și a trepidațiilor transmise de mașini. Doi ani mai târziu, autoritățile din Mehedinți au reușit să consolideze podul și au promis că va fi circulat pe viitor doar de pietoni și bicicliști. În apropiere, s-a construit o șosea de legătură care a preluat traficul greu. De teamă să nu-și piardă podul și cu speranța de a scăpa de blestemul Sfântului Nicodim, localnicii au construit și ei în apropiere o biserică deosebit de frumoasă. Primăvara, când apele lacului sunt bogate și lucesc cu sclipiri de smarald între dealuri, turlele albe stau drept pavăză împotriva relelor. Bătrânii locului mai spun că, oricât de greu încercate au fost aceste locuri și oricâte accidente s-au petrecut pe pod, Dumnezeu nu a lăsat pe nimeni să moară. Toți cei care au căzut în lac, au supraviețuit.

sursa foto: Wikipedia.org